Sondaj INSCOP: paradoxul suveranismului românesc explicat în cifre

De ce românii simt că UE le limitează suveranitatea, dar nu vor să plece nicăieri? Fiindcă, la o privire mai atentă, asta spune acest sondaj INSCOP. Nu printr-o cifră izolată, ci prin tensiunea dintre cifre. Exact asta se întâmplă cu cel mai recent sondaj realizat de INSCOP: aproape 39% dintre români cred că apartenența la Uniunea Europeană limitează suveranitatea națională, dar doar aproximativ 11% ar vrea ieșirea din UE.

La prima vedere, pare o contradicție. La o privire atentă, e una dintre cele mai lucide radiografii ale României politice din ultimii ani.

Suveranitate percepută vs. suveranitate dorită

Când românii spun că „UE limitează suveranitatea”, ei nu spun neapărat că UE e un rău absolut. Spun altceva, mult mai nuanțat: că deciziile importante nu se mai iau aici, că există condiționări, reguli, constrângeri, standarde care vin „de afară”.

Această percepție a crescut ușor față de toamna lui 2025. Nu spectaculos, dar constant. Iar scăderea abruptă a celor care cred că UE nu afectează suveranitatea (minus aproape 7 puncte procentuale) arată o eroziune a entuziasmului european, nu o prăbușire a atașamentului.

Românii nu devin anti-UE. Devin mai puțin romantici.

Paradoxul central: „ne limitează, dar ne ajută”

Poate cel mai interesant rezultat este acesta: aproape 38% dintre cei care cred că UE limitează suveranitatea consideră totuși că acest lucru ajută la creșterea nivelului de trai.

Aici se rupe filmul ideologic.

Pentru acești oameni, suveranitatea nu mai e o valoare absolută, sacră, ci una negociabilă. Acceptă limitări dacă rezultatul e:

• stabilitate,
• bani europeni,
• infrastructură,
• libertate de mișcare,
• protecție economică și geopolitică.

E o gândire profund pragmatică, chiar dacă nu e formulată așa în cuvinte mari.

UE ca plasă de siguranță, nu ca ideal

Peste 54% dintre români spun că viața lor ar fi mai grea dacă UE ar înceta să existe. Asta e esența relației României cu Uniunea Europeană: nu e o poveste de dragoste, e o relație de siguranță.

UE e asociată cu:

• predictibilitate,
• reguli clare (chiar dacă enervante),
• acces la piețe,
• securitate.

Nu cu mândrie, nu cu identitate, nu cu „vis european”. Ci cu „mai bine așa decât altfel”.

Exact aici apare vulnerabilitatea structurală despre care vorbește Remus Ștefureac: sprijinul pentru UE este defensiv, nu aspirațional. Se bazează pe frica de pierdere, nu pe atașament profund.

De ce românii nu vor ieșirea din UE, deși sunt nemulțumiți

Răspunsul e simplu și matur politic: românii știu cât ar costa ieșirea.

Când sunt întrebați ce ar trebui să facă România pentru a-și proteja interesele economice:

• aproape 70% vor renegociere în interiorul UE;
• doar circa 11% susțin ieșirea;
• restul nu vor schimbări majore.

Asta arată ceva extrem de important: euroscepticismul românesc nu e revoluționar, e negociator. Nu vrea să dărâme casa, vrea să mute niște pereți. Nu vrea Ro-exit, vrea mai mult control în interiorul regulilor.

Aici apare spațiul pentru „suveranismul rezonabil”

Conectând acest sondaj cu discuția despre suveranism, apare limpede un lucru: există un electorat numeros care vrea mai multă suveranitate, dar nu vrea izolare.

Acești oameni:

• nu vor ieșirea din UE;
• nu vor delir geopolitic;
• nu vor să devină avanpostul nimănui;
• vor ca România să negocieze mai dur, mai clar, mai competent.

Cu alte cuvinte, exact publicul pentru un suveranism rezonabil, de tipul celui pe care-l discutăm într-un articol separat.

De ce acest electorat e ușor de deturnat

Problema e că acest spațiu e fragil. Pentru că:

• beneficiile UE sunt difuze și pe termen lung;
• costurile (reguli, condiționalități, limitări) sunt imediate și vizibile;
• statul român e prost la a explica, prost la a negocia și prost la a livra rezultate concrete.

În acest vid explicativ, discursul populist agresiv prinde ușor: „UE ne fură suveranitatea”, „suntem colonie”, „ni se dictează tot”. Chiar dacă soluțiile propuse sunt fanteziste sau periculoase, emoția prinde.

România nu vrea să plece, vrea să conteze

Acest sondaj spune, de fapt, un lucru extrem de coerent: românii nu resping UE, ci poziția pasivă a României în UE.

Nu vor izolare.
Nu vor haos.
Nu vor salturi în gol.

Vor o Românie care:

• negociază, nu execută;
• își apără interesele fără să-și ardă punțile;
• înțelege că suveranitatea reală, în secolul XXI, nu e singurătate, ci capacitate de influență.

Dacă acest mesaj nu va fi preluat de o forță politică serioasă, va fi confiscat — inevitabil — de cei care știu să grohăie, dar nu știu să guverneze.

Sondajul INSCOP a fost realizat prin interviuri telefonice (CATI) pe un eșantion de 1.100 de persoane, reprezentativ pentru populația adultă neinstituționalizată a României, cu o marjă de eroare de ±3% și un grad de încredere de 95%.