SRI deschide arhivele: perspectiva serviciilor secrete românești din perioada 1918-1945

Serviciul Român de Informații a publicat o serie de documente de arhivă cu valoare istorică semnificativă, oferind o imagine detaliată asupra modului în care au funcționat serviciile secrete românești în perioada interbelică și pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.

Documente cu o valoarea istorică deosebită

Documentele declasificate aduc în prim-plan informații sensibile despre activitățile de spionaj derulate pe teritoriul României, relațiile economice externe ale statului, tensiunile diplomatice din acea perioadă, precum și modul de gestionare a unuia dintre cele mai mari valuri de refugiați din istoria țării: refugiații polonezi din 1939.

Conform SRI, arhivele arată cum structurile de siguranță ale statului monitorizau spionajul german, camuflat în societăți comerciale, interesat în special de resursele strategice ale României (petrol, cereale și lemn), vitale pentru efortul de război al Germaniei naziste.

„Era în atenție, de asemenea, exploatarea concurenței dintre doritorii produselor românești de export pentru obținerea unor condiții cât mai bune de plată. Totodată, prezenta un deosebit interes identificarea posibilităților de intrare, cu prioritate, pe piețele din care se puteau obține materii prime, produse finite și alimentare, armament și muniții, de care România avea neaparată nevoie pentru producție, consum și apărare.”, a transmis SRI pe Facebook.

Ce companii erau monitorizate

Printre companiile monitorizate de Serviciul Român de Informații se număra și societatea Solagra, care ajunsese să dețină monopolul semințelor oleaginoase și care, potrivit arhivelor, ar fi fost implicată în desfășurarea unor rețele informative germane.

Totodată, documentele indică faptul că alte firme din sectorul transporturilor, precum Schenker, Terestra Maritimă, Terestra Română sau Norddeutscher Lloyd-Bremen, erau suspectate de activități de spionaj și propagandă nazistă, folosindu-se de rețelele lor comerciale pentru colectarea de informații.

Cazul „Butenko”: diplomatul sovietic dispărut în 1938

Un capitol separat este dedicat celebrului caz „Butenko”, legat de dispariția în 1938 a lui Theodor Hrisanfovici Butenko, însărcinatul cu afaceri al URSS la București. Deși autoritățile sovietice susțineau la acea vreme că diplomatul ar fi fost răpit și ucis de legionari, documentele SRI oferă informații noi, sugerând că Butenko ar fi părăsit România voluntar.

Ulterior, el a apărut la Roma, unde a declarat presei internaționale că ar fi dejucat o tentativă de răpire orchestrat de agenți ai GPU, structura de informații externe a NKVD. În scrierile sale ulterioare, Butenko a devenit un critic acerb al regimului sovietic, dezvăluind practici represive ale acestuia.

România a primit zeci de mii de refugiați polonezi în 1939

Arhivele conțin și informații detaliate despre primirea refugiaților polonezi după invazia Germaniei naziste asupra Poloniei, la 1 septembrie 1939.

La cererea guvernului polonez, România a permis intrarea a zeci de mii de refugiați civili și militari, între 50.000 și 100.000 de persoane, dintre care până la 60.000 erau militari. Gestionarea acestui aflux masiv a reprezentat un efort considerabil pentru statul român, într-un context de presiuni din partea Germaniei și URSS.

Potrivit SRI, documentele arată că autoritățile române au încercat să asigure atât sprijin umanitar refugiaților, cât și respectarea regulilor de neutralitate, monitorizând cu atenție orice activitate militară sau politică desfășurată pe teritoriul țării.

Documentele declasificate, emise înaintea datei de 6 martie 1945, au fost puse la dispoziția cercetătorilor prin Sala de Studiu a Arhivei Centrale a SRI.