Cine este adevăratul „tătuc” al fraților Muraru

Una dintre cele mai puternice frății din politica românească este cea a gemenilor liberali Andrei și Alexandru Muraru de la Iași, dar, puțină lume știe cine este adevăratul loc „tătuc” care a pus umărul serios la propulsarea lor pe scena politică românească.

Relu Fenechiu, „inventatorul” fraților Muraru

În urmă cu vreo 10-12 ani, frații Muraru erau doi profesorași modești la Universitatea „Alexandru Iona Cuza” din Iași, adică cadre didactice asociate, remunerate cu câteva sute de euro pe lună. Carirea politică a gemenilor Muraru a explodat odată cu obținerea funcției de președinte de către Klaus Iohannis: consilii de administrație, funcții primite prin algoritm politic, demnitari și lideri de partid. Practic, ascensiunea fraților Andrei și Alexandru Muraru a început în era Iohannis, dar ei au fost creați, inventanți, născociți de controversatul fost ministru al Transporturilor Relu Fenechiu. Astfel, traseul gemenilor Muraru a însemnat o cursă continuă printre sinecuri publice, în poziții cheie ale statului, în CA-uri, comisii și comitete, iar, în paralel, s-au apropiat extrem de mult de Casa Regală a României. Astfel, Andrei Muraru a ajuns ambasadorul României în SUA, iar Alexandru Muraru este deputat PNL de Iași și președintele Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii Serviciului de Informaţii Externe. Numirile celor doi în posturi cheie care vizează politica și activitatea externă a României nu este ceva întâmplător dacă ținem cont de cine a pus umărul la propulsare lor.

Cătălin Harnagea, mentorul fraților Muraru

„Tătucul” fraților Muraru este nimeni altul decât fost  Cătălin Harnagea, fostul director al Serviciului de Informaţii Externe din perioada 1997-2001. Cătălin Harnagea este rudă foarte apropiată cu frații Muraru, mai exact este unchiul acestora, și așa se explica ascensiunea politică a celor doi, iar băieții cu ochii roată știu bine acest mic-mare amănunt. Așadar, traseul politic al gemenilor Muraru a fost trasat de Cătălin Harnagea, ceea ce demonstrează că nimeni nu ajunge întâmplător pe funcții înalte în statul român!