Moțiunea împotriva lui Andras Demeter a picat în Senat

Opoziția l-a acuzat de „abordare dictatorială”, dar majoritatea parlamentară l-a ținut în funcție. Moțiunea simplă depusă împotriva ministrului Culturii, Andras Istvan Demeter, a fost respinsă luni în Senat, cu 76 de voturi împotrivă, 42 pentru și o abținere.

Documentul, inițiat de AUR, Grupul parlamentar „PACE – Întâi România”, câțiva parlamentari neafiliați și un senator SOS România, nu avea oricum șanse reale de adoptare, având în vedere configurația parlamentară actuală.

Demersul a fost însă un nou episod într-o serie de confruntări politice în jurul Ministerului Culturii, după mai multe dispute publice dintre ministru și reprezentanți ai unor instituții culturale.

Ce este o moțiune simplă – și ce nu este

Moțiunea simplă este un instrument parlamentar de control politic. Ea exprimă o poziție a unei Camere față de activitatea unui ministru, dar nu duce automat la demitere, nici dacă este adoptată.

Pentru ca moțiunea să treacă era nevoie de majoritatea senatorilor prezenți. Inițiatorii aveau aproximativ 40 de voturi sigure din 133, ceea ce făcea rezultatul previzibil încă din momentul depunerii.

Altfel spus, votul de luni a fost mai degrabă un gest politic și mediatic decât o încercare realistă de schimbare a ministrului.

Ce i s-a reproșat ministrului

Textul moțiunii, de puțin peste două pagini, îl acuză pe Andras Demeter de:

• subminarea resursei umane din cultură,
• politizarea concursurilor pentru funcții de management,
• lipsă de viziune,
• dorința de a controla direct numirile în instituțiile publice de cultură,
• interzicerea accesului profesioniștilor independenți la conducerea Teatrului Național București,
• intenția de a desființa Timbrul Arhitecturii și Institutul Național al Patrimoniului.

Titlul moțiunii este explicit și dur: „Breasla vă vrea afară, domnule ministru. Sunteți o jignire pentru cultura română”.

Formula este mai degrabă pamfletară decât tehnică.

În plus, inițiatorii au reluat acuzații vechi privind presupuse incompatibilități și dosare penale din trecutul ministrului. Toate aceste cazuri au fost fie clasate, fie soluționate prin achitare sau dezincriminare, însă opoziția le invocă pentru a contura imaginea unui ministru „controversat”.

Conflictul din cultură – miza reală

Dincolo de limbajul inflamat, disputa are un fond real: tensiunea dintre minister și o parte a mediului cultural.

Demeter a intrat în conflict cu sindicate și reprezentanți ai unor instituții, iar reforma modului de organizare și numire a managerilor culturali a generat reacții dure.

Întrebarea de fond nu este dacă ministrul este „dictatorial”, ci dacă intenționează să recentralizeze controlul asupra instituțiilor culturale sau să reformeze un sistem considerat de unii ineficient și politizat deja.

În cultura română, problema managementului instituțiilor publice este veche: concursuri contestate, numiri politice mascate, mandate prelungite fără evaluări serioase.

Acolo se află miza reală.

De ce a fost depusă moțiunea

Opoziția parlamentară a folosit în ultimele luni moțiunile simple ca instrument de presiune mediatică asupra Guvernului Bolojan.

Până acum, doar o singură moțiune a trecut – cea împotriva ministrului Mediului, Diana Buzoianu – însă nici aceea nu a dus la demitere.

Strategia este clară: acumularea de presiune politică, expunerea unor teme sensibile și erodarea imaginii Guvernului, chiar dacă matematica parlamentară nu permite schimbări reale.

În cazul lui Demeter, opoziția a încercat să capitalizeze tensiunile din breaslă și să transforme disputa administrativă într-un scandal politic.

Ce înseamnă votul de luni

Respingerea moțiunii arată că UDMR și coaliția de guvernare își mențin sprijinul pentru ministrul Culturii.

Politic, Demeter iese întărit procedural, dar nu neapărat liniștit.

Pentru că votul din Senat nu închide conflictul din teren. Sindicatele și reprezentanții nemulțumiți din cultură nu dispar odată cu rezultatul votului.

De aici înainte, ministrul are două opțiuni:

• fie continuă pe linia reformelor asumate, acceptând tensiunea,
• fie caută o formă de dialog mai larg, pentru a calma spiritele.

Un simptom mai larg

Moțiunea împotriva lui Andras Demeter nu este doar despre cultură.

Este parte a unei dinamici mai ample în Parlament: opoziția încearcă să marcheze fiecare punct vulnerabil al executivului, iar guvernarea răspunde prin disciplină de vot.

Într-o majoritate stabilă, moțiunile simple devin exerciții retorice.

Într-o majoritate fragilă, ele devin arme reale.

Deocamdată, Guvernul Bolojan se află în prima situație.

Eheee…

Andras Demeter rămâne ministru al Culturii.

Moțiunea a picat. Voturile au fost clare.

Întrebarea care rămâne nu este dacă va pleca din funcție, ci dacă va reuși să transforme conflictul din breaslă într-o reformă coerentă sau dacă tensiunea va continua să fie exploatată politic.

În ”cultura” română, bătăliile administrative se poartă rar în liniște.

Iar de cele mai multe ori, nu se termină în plenul Senatului.

Să fim sinceri:

Andras Demeter nu pare „marea lumină” a culturii românești dintr-un motiv simplu: până acum a ieșit în față mai ales prin conflict și control, nu printr-un proiect limpede, articulat, care să lege cultura de public, bani și instituții funcționale.

Un ministru al Culturii ar trebui să aibă un reflex de constructor – să repare, să simplifice, să creeze cadru pentru profesioniști. La Demeter, senzația publică este de șef care ridică tonul, strânge șurubul și se miră că lumea nu aplaudă.