Obrăznicia rusească scoasă din valiza diplomatică: cine amenință, de fapt, România

Ambasadorul Federației Ruse la București, Vladimir Lipaev, a reluat într-un interviu pentru TASS una dintre marile minciuni de serviciu ale Kremlinului: nu Rusia ar fi problema, ci NATO.

Ambasadorul Moscovei spune că NATO, nu Rusia, ar amenința România. Exact genul de minciună care trebuie citită rece.

În aceeași logică răsucită, diplomatul a atacat relația României cu Republica Moldova, a vorbit despre „românizarea” societății moldovenești și a sugerat că Bucureștiul n-ar fi învățat nimic din istorie. TASS i-a publicat deja, în ultimele luni, poziții similare, inclusiv ideea că apartenența României la NATO „nu apără, ci amenință” securitatea țării.

Problema nu este că Moscova minte.

Asta face de ani buni (și, uneori, foarte convingător!). Problema este că minte pe o temă foarte clară și foarte ușor de verificat. România nu s-a trezit cu baze NATO pe teritoriul ei dintr-un capriciu ideologic, ci pentru că trăiește lângă o putere care a invadat Ucraina, a anexat teritorii, a militarizat Marea Neagră și a făcut din intimidarea vecinilor o rutină strategică.

În plus, Ministerul Apărării de la București a anunțat în mod repetat incidente generate de atacurile rusești din proximitatea frontierei, inclusiv alerte aeriene și monitorizarea unor ținte în zona Tulcea. Pe 17 martie, MApN a informat despre un nou atac rusesc cu drone aproape de granița fluvială a României.

Moldova, vechiul reflex imperial al Moscovei

Declarațiile despre Republica Moldova sunt la fel de ”transparente”. Când un diplomat rus acuză Bucureștiul că ar controla energetic, bancar sau politic Chișinăul și deplânge apropierea dintre cele două state, el nu apără suveranitatea Moldovei. Apără vechiul reflex imperial al Rusiei de a ține spațiul dintre Prut și Nistru într-o zonă gri, vulnerabilă și manipulabilă.

Faptul că România și Republica Moldova au legături speciale nu e o conspirație, ci o realitate istorică, culturală și lingvistică.

Faptul că Moscova transformă această realitate într-o acuzație spune mai mult despre frustrările Kremlinului decât despre București. Mai ales că, în ultimii ani, chiar documentele și declarațiile de la Chișinău au devenit mult mai explicite privind riscurile venite dinspre Rusia și Transnistria, nu dinspre România. TASS însăși a relatat anul trecut și anul acesta despre faptul că strategiile de securitate și militare ale Moldovei indică Rusia drept principala amenințare.

„Amenințarea e NATO” — propaganda veche, ambalată din nou

Teza că „principala amenințare” la adresa României ar fi NATO este o bijuterie de propagandă cinică. Moscova încearcă să inverseze vinovățiile: agresorul pozează în victimă, iar alianța defensivă devine, în discursul rus, factor destabilizator. Doar că faptele nu țin cu această poveste.

România găzduiește infrastructură aliată tocmai pentru că flancul estic s-a deteriorat dramatic după agresiunea rusă împotriva Ucrainei. Recent, Bucureștiul a aprobat și dislocarea temporară de echipamente și forțe americane suplimentare, inclusiv avioane de realimentare și capabilități de monitorizare, în contextul tensiunilor regionale. Nu România a creat această nevoie, ci mediul strategic produs de Moscova și de războaiele care îi convin.

Mai pe românește: Rusia se comportă ca omul care sparge geamul vecinului, apoi țipă indignat că proprietarul și-a montat încuietoare nouă.

S-o spunem pe șleau

Interviul lui Lipaev nu este doar obrăznicie diplomatică. Este un exercițiu clasic de manipulare: sperie, răstoarnă sensurile, atacă relațiile României cu Moldova și încearcă să planteze ideea că securitatea noastră ar fi mai mică tocmai din cauza alianței care ne apără.

Nu e nimic nou aici, dar tocmai de aceea trebuie tratat fără naivitate.

Când Moscova spune că NATO e problema, de fapt ne cere să uităm:

cine a invadat Ucraina,

cine a destabilizat regiunea și

cine continuă să proiecteze amenințare la Marea Neagră.

În fond, nu NATO a ajuns cu drone lângă granița Rusiei de dragul spectacolului. Rusia a ajuns cu războiul lângă granița României.

Iar de aici începe adevărul pe care valiza diplomatică a Kremlinului nu-l poate ascunde.