De ce ieftinirea petrolului „adoarme” pe drum: Secretul celor trei săptămâni care despart bursele mondiale de pompele din România
Evoluția costurilor la stațiile de alimentare din România rămâne strâns legată de dinamica piețelor internaționale, însă ajustarea prețurilor nu se produce instantaneu, ci urmează un parcurs logistic bine definit. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a explicat recent că există o realitate tehnică a pieței care impune un interval de așteptare de câteva săptămâni între momentul în care cotațiile la bursă scad și momentul în care șoferii resimt acest beneficiu în portofoliu. Acest decalaj, estimat la aproximativ trei sau patru săptămâni, este cauzat în principal de ciclul de reînnoire a stocurilor, carburantul aflat în prezent la vânzare fiind achiziționat anterior la prețurile de vârf ale pieței.
Mecanismul de funcționare este unul universal, fiind aplicat la nivelul întregii Uniuni Europene și pe plan mondial. Atunci când companiile petroliere dețin rezerve de motorină achiziționate, spre exemplu, la un prag de 1.500 de dolari pe tonă, acestea nu pot reduce tarifele imediat ce cotația scade la 1.000 de dolari. Este necesar un interval de timp în care stocul scump să fie epuizat pentru a face loc celui achiziționat la noile valori. Această inerție a funcționat și în sens invers, oficialul amintind că, la începutul conflictului militar, prețurile record nu au fost transferate instantaneu către consumatori, ci au avut nevoie de un parcurs similar de câteva săptămâni pentru a se reflecta în tariful de la pompă.
O reducere efectivă a prețului depinde în mod critic de stabilitatea mediului extern. Ministrul a subliniat că pentru o ieftinire sesizabilă este nevoie de un așa-numit armistițiu al prețurilor, care să dureze cel puțin două săptămâni. În acest scenariu, dacă prețul de achiziție al petrolului și motorinei scade cu aproximativ 20% și rămâne constant pe parcursul celor 14 zile, efectele vor deveni vizibile în România după o perioadă suplimentară de două sau trei săptămâni. În prezent, motorina standard, care reprezintă cel mai utilizat carburant din țară, se situează în jurul pragului de 10 lei pe litru, însă autoritățile anticipează o ușoară corecție în sens descendent dacă tendința de stabilizare observată recent la nivel mondial se va menține.
Pe lângă mecanismele naturale ale pieței, statul român monitorizează atent fluctuațiile pentru a identifica eventualele necesități de intervenție. Există o corelație matematică directă între prețul barilului și cel al litrului de combustibil, fiecare apreciere de 10 dolari pe baril adăugând aproximativ 45 de bani la prețul final plătit de cetățeni. În situația în care presiunea externă va continua să crească și va amenința stabilitatea economică, Guvernul ia în calcul măsuri fiscale precum reducerea accizei. Totuși, obiectivul principal rămâne atingerea unui echilibru prin care scăderile internaționale să fie transferate corect către populație, respectând termenele tehnice de aprovizionare.