S-a dat ordinul pe unitate la PSD: pe Tomac îl vrem, Măria Ta!

PSD pare să fi descoperit brusc virtuțile politice ale lui Eugen Tomac. Nu neapărat din admirație doctrinară, nici dintr-o revelație democratică apărută între două ședințe de partid, ci dintr-un motiv mult mai omenesc: frica de a ajunge la guvernare pe bune.

Potrivit deputatului PNL Octavian Oprea, social-democrații ar fi început să sune prin Parlament, pe la PNL și USR, pentru a testa sprijinul pentru varianta Eugen Tomac premier.

Formula are hazul ei.

După ce PSD a contribuit decisiv la prăbușirea Guvernului Bolojan, acum partidul caută un premier care să ia focul în brațe, dar nu cumva să se numească Sorin Grindeanu.

Aici este, de fapt, toată comedia politică.

Dacă nu se strânge majoritate pentru un premier de compromis, Grindeanu ar putea fi împins spre Palatul Victoria. Iar Palatul Victoria, în acest moment, nu este o vilă de vacanță.

Este o cameră cu pereții tapetați cu facturi, reforme amânate, deficit, nervi sociali și măsuri nepopulare.

Exact acele măsuri pentru care PSD a dat jos guvernul precedent.

Cu alte cuvinte, PSD riscă să ajungă în situația minunată de a aplica, cu mânuța proprie, ceea ce a denunțat cu voce gravă de la tribuna Parlamentului.

O capodoperă de contorsionism politic.

De aceea, Eugen Tomac devine, peste noapte, o soluție respectabilă, digerabilă, discutabilă, analizabilă și împachetabilă frumos în hârtie de stat responsabil.

PSD nu spune „îl vrem”, dar nici nu spune „nu-l vrem”. Îl trece prin foruri, îl cântărește, îl adulmecă politic.

În realitate, miza nu este Tomac. Miza este fuga de răspundere.

PSD vrea guvern ”politic”, dar ideal ar fi unul în care altcineva stă în vitrină, altcineva încasează huiduielile și altcineva semnează nota de plată.

Restul e ”Lacul lebedelor de doi bani”.

Pe Tomac îl vrem, Măria Ta! Dar mai ales vrem să nu fim noi cei care duc găleata cu jar.