Ciucu scoate biciul: PSD a dărâmat guvernul, apoi a dispărut în ceață

Ciprian Ciucu nu mai joacă pe partituri diplomatice. Prim-vicepreședintele PNL îi acuză pe liderii PSD că au făcut ce știe partidul mai bine în momente grele: au împins țara în criză, apoi s-au evaporat când a venit nota de plată.

Mesajul lui este tăios și greu de îndulcit:

PSD ar fi dărâmat guvernul Bolojan, dar acum nu vine cu o soluție pentru noul Executiv.

Adică exact rețeta clasică: spargi geamul, te ascunzi după colț și întrebi indignat cine plătește reparația.

„Ați dispărut ca măgarii în ceață”

Ciucu scrie că liderii PSD au „lăsat țara fără guvern”, iar când vine vorba despre soluții și asumare „dispar ca măgarii în ceață”.

Apoi apasă pe rană:

vine vara, vin vacanțele, dar problema n-a fost rezolvată, deci social-democrații nu se pot „căra liniștiți la Monaco, Capri” și prin alte locuri unde, sugerează el, se cheltuie relaxat banii românilor.

E o formulare dură, dar prinde exact nervul momentului:

PSD vrea putere când se împart funcții, contracte și influență, dar preferă să nu fie la ghișeu când trebuie semnat decontul.

PNL spune că protocolul e mort

Ciucu insistă că nu mai există „partidele alianței”, fiindcă nu mai există alianță.

Din punctul lui de vedere, PSD a rupt protocolul când a votat căderea guvernului, după avertismente clare venite din partea PNL.

Mai important, liberalul spune că nivelul de încredere în PSD este „sub nivelul mării”.

Tradus politic: PNL nu mai vrea să fie remorca social-democraților, mai ales după ce guvernarea Bolojan ar fi început să corecteze lucruri dureroase, dar necesare.

Miza reală: privilegiile

Ciucu susține că PSD a doborât guvernarea când s-a ajuns la privilegii: funcții, contracte, intermediari din energie.

Aici este acuzația grea.

Nu despre doctrină, nu despre viziune, nu despre poporul muncitor. Despre borcanul cu miere.

În fond, Ciucu cere un lucru simplu:

cine a dărâmat guvernul să pună altceva în loc. Iar dacă PSD nu poate, să spună public că fuge de responsabilitate.

România nu duce lipsă de crize. Duce lipsă de oameni care au curajul să le semneze cu nume și prenume.