Schimbări în sistemul de notare. Școala nu se repară cu teste trase la indigo

Copiii nu sunt loturi de marfă. Școala nu se repară cu teste trase la indigo. Dar… Ministerul Educației vrea să schimbe sistemul de notare și să introducă, mai ales la clasele mici, teste standardizate. Ideea sună, la prima vedere, rezonabil: un elev ar trebui să primească aceeași notă pentru același nivel de cunoștințe, indiferent dacă învață la București, la Pitești, la Vaslui sau într-o școală de comună uitată de lume.

Problema este că școala reală nu încape mereu într-un formular.

Da, există diferențe mari de evaluare.

O notă de 8 într-o școală poate însemna altceva decât un 8 în altă școală.

Un profesor mai exigent poate coborî media unei clase, iar unul mai indulgent poate umfla notele până când catalogul arată ca o seră de genii.

Aici Ministerul are o problemă reală de rezolvat.

Dar soluția nu poate fi transformarea copiilor în loturi de marfă educațională, măsurate pe bandă rulantă cu teste produse undeva, de cineva, după o rețetă universală.

Profesoara Georgiana Măniloiu spune direct:

„Standardele naționale uniforme vor ignora diferențele reale dintre elevi sau școli”.

Și lovește în miezul suspiciunii:

„Cei care propun acest sistem, precum domnul Dragoș Iliescu, care provine din mediul privat și are o companie de evaluare, au un interes clar în a vinde teste standardizate”.

Aceasta este întrebarea toxică: reforma se face pentru copii sau pentru o nouă piață a testelor?

Fiindcă România are obiceiul prost de a transforma orice idee bună într-o afacere proastă pentru public și bună pentru băieții potriviți.

Digitalizare? Platforme scumpe și căzute.

Manuale? Scandaluri.

Evaluări? Contracte, metodologii, furnizori, consultanți.

Profesoara Ionela Neagu admite corect că aceeași notă poate însemna lucruri diferite de la o școală la alta.

Deci problema există. Dar diferențele vin și din nivelul clasei, din context, din exigența profesorului, din realitatea socială a școlii.

Un copil nu este un produs care iese identic din fabrică.

Standardizarea poate ajuta, dacă este instrument de orientare. Devine periculoasă când se transformă în religie birocratică.

Școala românească are nevoie de repere comune, nu de o nouă industrie a testării. Are nevoie de profesori formați, programe mai clare, evaluări oneste și mai puțină improvizație.

Dar dacă reforma va însemna doar teste cumpărate, tabele, scoruri și comparații reci, atunci Ministerul nu va repara școala.

O va ambala frumos pentru inventar.