Aritmetica guvernului Tomac: între voturi și basm politic

Eugen Tomac spune că are „peste 200 de parlamentari” pregătiți să susțină guvernul său. Afirmația sună bine în conferință de presă, dar în Parlament aritmetica e mai nepoliticoasă decât orice analist: pentru învestire este nevoie de 233 de voturi, în plenul reunit. Tomac are 10 zile de la desemnare să vină cu programul și lista Cabinetului, iar desemnarea a fost făcută pe 4 iunie 2026.

Numărătoarea rece

Structura parlamentară actuală arată cam așa, pe baza datelor publice disponibile din Camera Deputaților, Senat și calculele agregate din presă:

La Senat, structura publică indică PSD 36, AUR 28, PNL 22, USR 19, PACE 11, UDMR 10 și 8 neafiliați.

La Camera Deputaților, datele publice indică PSD 92, AUR 62, PNL în jur de 51–54, USR 40, plus UDMR, minorități și grupurile mici.

De unde ar putea veni cele „peste 200” de voturi

Cea mai plauzibilă socoteală ar fi următoarea:

PSD, minorități, o parte dintre neafiliați, eventual POT/PACE/SOS și ceva voturi izolate.

Adică nu o majoritate politică, ci o ciorbă parlamentară cu de toate: social-democrați care nu vor să-și asume guvernarea, grupuri mici care vor relevanță, neafiliați care simt miros de negociere și suveraniști care pot deveni, brusc, utili pentru stabilitatea țării.

Problema mare e că 200 de voturi nu ajung

Chiar dacă Tomac ar avea 205 sau 210 voturi, tot îi mai lipsesc peste 20.

Iar cele peste 20 nu se găsesc sub preșul de la Palatul Parlamentului. Trebuie rupte din PNL, USR sau UDMR. Exact de acolo unde ușile par mai degrabă închise.

PNL a transmis deja, prin Gabriel Andronache, că vede guvernul Tomac drept „infiltrat de PSD” și „controlat de PSD”, iar concluzia liberală e limpede: „Nu credem că acest guvern va trece de votul Parlamentului”.

USR a decis să nu voteze Cabinetul Tomac, Dominic Fritz invocând lipsa de încredere într-un guvern tehnocrat cu gir PSD.

UDMR nu pare dispus să joace rolul pompierului de serviciu. După ce a fost scos din ecuația guvernării, partidul lui Kelemen Hunor nu are nici poftă, nici interes să adune voturi pentru un Cabinet Tomac născut fără el, dar dependent de bunăvoința lui.

PSD, cheia care deschide ușa și o și blochează

PSD este, paradoxal, singurul partid mare care poate împinge Guvernul Tomac spre vot.

Dar tocmai asta îl face ”toxic” pentru PNL și USR.

Social-democrații au pus condiții previzibile:

fără austeritate de tip Bolojan, fără taxe noi, TVA redus la alimente și medicamente, modificări la CASS, ridicarea plafonului pentru pensionarii care plătesc contribuții la sănătate.

Pe românește: PSD nu vrea să intre oficial la guvernare, dar vrea să intre prin personaje ”tehnice” în programul de guvernare.

Nu vrea răspunderea, dar vrea amprenta. Nu vrea Palatul Victoria, dar vrea cheia de la ușa din spate.

Aici se cam rupe povestea.

Dacă Tomac acceptă prea mult din pachetul PSD, pierde definitiv PNL și USR.

Dacă nu acceptă, pierde PSD.

Iar fără PSD, numărătoarea se prăbușește ca o schelă montată de Dorel în zi cu vânt.

Lista de miniștri: tehnocrați, consilieri, nume schimbate pe fugă

Lista Cabinetului Tomac pare aproape finalizată, dar a arătat deja ca un document viu, cu corecturi în mers.

Inițial au circulat nume precum Luca Niculescu la Externe, Sorin Costreie la Educație, Radu Burnete la Economie, Carmen Moraru la Fonduri Europene, Cosmin Soare-Filatov la Justiție, Corina Popescu la Energie, Nicolae Istudor la Agricultură și Adrian Papahagi la Cultură.

Între timp, lista „finală” publicată pe surse arată altfel:

Eugen Tomac premier;

Sorin Costreie vicepremier și ministru al Educației;

Valeriu Nistor și Bogdan Dumitru vicepremieri fără portofoliu;

Tiberiu Trifan la Interne;

Ionuț Simion la Finanțe;

Ionuț Mașala la Transporturi;

Cosmin Soare-Filatov la Justiție;

Dănuț Neculăescu la Apărare;

Florin Duma la Economie;

Șerban Dragosloveanu la Sănătate;

Nicolae Istudor la Agricultură;

Luca Niculescu la Externe;

Carmen Moraru la Investiții;

Teodor Dulceață la Mediu;

Diana Morar la Muncă;

Vladimir Ionaș la Dezvoltare;

Mihai Ghyka la Cultură;

Andrei Covatariu la Energie.

Cazul Adrian Papahagi e simptomatic: acceptă inițial Cultura, apoi se retrage, spunând că nu vrea să fie prins într-un conflict politic și instituțional care îl depășește.

Cu alte cuvinte, până și un posibil ministru tehnocrat a simțit că în acest guvern tehnic miroase puternic a explozibil politic.

Ce credem că va ieși

Varianta realistă:

Guvernul Tomac ajunge fie la vot și cade, fie este retras înainte să se producă momentul stânjenitor din plen. Cele „peste 200 de voturi” sunt, cel mai probabil, o sumă de intenții moi, promisiuni condiționate și conversații politice interpretate generos. Nu sunt majoritate.

Pentru ca Tomac să treacă, ar fi necesară una dintre aceste minuni:

PSD să voteze masiv, PNL să se fractureze, USR să se răzgândească, UDMR să înghită formula, iar o parte din neafiliați și grupurile mici să completeze până la 233.

Prea multe piese trebuie să cadă perfect. În politica românească, piesele cad, dar de obicei peste cineva.

Cea mai probabilă concluzie:

Guvernul Tomac este o soluție de tranzit, o încercare de a împinge criza mai departe și de a testa cine clipește primul.

Nu avem o majoritate. Avem o vânătoare de voturi.

Nu avem un guvern născut din consens. Avem un posibil guvern născut din jenă, frică și calcule de avarie.

Iar dacă pragul de 233 rămâne neatins, povestea se va întoarce acolo unde trebuia să fie de la început:

la partidele mari, care au dărâmat, au fugit, au negociat pe sub masă și acum se miră că țara nu poate fi condusă cu o listă de tehnocrați, trei rugăciuni parlamentare și 200 de voturi declarate la televizor.