Ne-a stricat duminica: Nicușor Dan și politica făcută cu lama rece

Să privim un pic spre Cotroceni. Băiatul cu rucsăcel a renunțat brusc la șarada Tomac și l-a desemnat premier pe Adrian Veștea, de la PNL. Cristian Tudor Popescu a pus cuvintele cele mai dure pe masa dimineții: Nicușor Dan ar vrea „să spargă PNL și să-l lipească cu scuipat de PSD”. Formula e violentă, memorabilă și, tocmai de aceea, utilă.

Nu pentru că trebuie luată ca sentință finală, ci pentru că descrie furia unei părți din electoratul care l-a votat pe Nicușor Dan cu speranța că nu va ajunge administratorul unei noi combinații PSD-PNL.

Aici începe partea greu de judecat.

Nicușor Dan nu pare să fi derapat de la planul inițial.

POLITICĂ

USR își stabilește poziția după desemnarea lui Adrian Veștea pentru funcția de premier. Pălărie: „Tomac trebuia să își depună mandatul”

POLITICĂ

Ilie Bolojan iese la rampă și acuză „o rupere a PNL”, după ce Nicușor Dan l-a desemnat pe Adrian Veștea premier

Dimpotrivă, pare că îl execută cu o răceală care îi șochează acum pe cei care au confundat votul lor cu o promisiune de puritate.

De la început, direcția lui a fost refacerea unei majorități prooccidentale.

Nu frumoasă, nu romantică, nu moral impecabilă. O majoritate. Adică PSD și PNL, eventual cu garnitură reformistă, împinse din nou la aceeași masă.

Spaima de AUR schimbă tot

Nicușor Dan pleacă de la o premisă simplă: nu vrea AUR la butoane.

Sau nu i se permite, politic și strategic, să accepte un scenariu care ar împinge România spre haos, izolaționism, populism agresiv și vulnerabilitate externă.

În logica asta, orice guvern „prooccidental” devine preferabil unui blocaj prelungit care umflă AUR în sondaje.

Aici apare cinismul.

Dacă obiectivul este să ții AUR departe de putere, atunci PSD devine brusc frecventabil, PNL trebuie împins înapoi la guvernare, iar Bolojan, cu toată rigoarea lui reformistă, devine un obstacol de înlăturat.

Nu e frumos. Nu e curat. Dar este politică de criză.

Tomac a fost testul. Veștea este cuțitul

Eugen Tomac a fost încercarea elegantă: premier tehnic, prooccidental, fără mare partid în spate, o soluție care putea părea desprinsă din zona responsabilității instituționale.

A eșuat fiindcă nu avea sprijin parlamentar. Președintele a tras concluzia: nu merge cu soluții curate, trebuie o soluție politică.

Așa apare Adrian Veștea. Liberal, fost ministru al Dezvoltării, om de administrație, dar fără mandat oficial din partea PNL.

Desemnarea lui nu este doar o propunere de premier. Este o intervenție directă în carnea PNL.

Nicușor Dan nu mai negociază cu Bolojan, ci încearcă să afle câți liberali pot fi scoși din disciplina lui Bolojan.

De aici reacția explozivă a liderului PNL, care a vorbit despre „act ostil” și „încercare de rupere a PNL”.

Pentru o dată, Bolojan nu exagerează prea mult. Asta pare să fie exact miza.

Electoratul se simte trădat

Mulți dintre cei care l-au votat pe Nicușor Dan se simt acum păcăliți.

Îl văd ca pe o unealtă a PSD, ca pe un nou Iohannis tehnicizat, gata să livreze stabilitate cu prețul compromiterii speranței.

Emoțional, furia lor este justificată. Au votat împotriva vechiului sistem și primesc, pe masă, perspectiva refacerii vechiului sistem cu altă etichetă.

Dar Nicușor Dan nu pare să joace emoțional. Joacă matematic.

Rece. Neplăcut de rece.

Pentru el, întrebarea nu este „cine merită?”, ci „cine poate strânge voturi și ține România pe direcția occidentală?”. Adică… acolo unde trebuie să raportez eu, președintele, că lucrurile merg cât de cât normal.

În acest calcul, dezamăgirea electoratului devine daună colaterală.

Problema morală rămâne

Aici este rana.

Poți înțelege calculul fără să-l aplauzi.

Poți admite că România are nevoie de guvern fără să accepți senin lipirea la loc a PSD și PNL cu salivă de conjunctură.

Poți respinge AUR fără să transformi orice manevră de culise în act de înaltă responsabilitate națională.

Nicușor Dan a ales drumul eficienței reci.

Dacă îi iese, va spune că a salvat stabilitatea.

Dacă nu îi iese, va rămâne imaginea unui președinte care și-a consumat rapid capitalul moral încercând să refacă exact mecanismul pe care mulți votanți sperau că îl va sparge.

Deocamdată, verdictul e crud: Nicușor Dan nu pare doar prizonierul PSD.

Pare ceva mai incomod. Pare omul care a decis că, pentru a ține AUR departe, poate folosi PSD fără să clipească.

Iar asta, pentru electoratul lui, doare aproape la fel de tare ca trădarea.

Mai trebuie observat un detaliu esențial: guvernul „tehnic” s-a evaporat instantaneu.

Formula Tomac, vândută ca soluție de avarie, curată, relativ neutră, fără mari partide în spate, a trăit cât un chibrit aprins în curent.

În clipa în care s-a văzut că nu poate strânge voturi, discursul s-a schimbat brusc: gata cu tehnicul, acum trebuie „soluție politică”.

Iar soluția politică înseamnă exact ceea ce se intuise de la început: PSD și PNL aduse, împinse sau lipite din nou în aceeași formulă de putere.

Cu alte cuvinte, tehnocrația a fost bună cât timp putea masca presiunea. Când masca a căzut, a rămas politica brută, cu toate unghiile ei murdare.