Încă o plecare din S.O.S. România. Deputata Cîmpianu acuză partidul Dianei Șoșoacă de frică și umilință

S.O.S. România mai pierde un parlamentar, iar de data aceasta plecarea vine cu o formulare care spune mult despre felul în care funcționează partidul Dianei Șoșoacă: „frică și umilință”.

Deputata Andreea Petronela Cîmpianu, aleasă pe listele S.O.S. România în circumscripția pentru diaspora, a anunțat marți, în plenul Camerei Deputaților, că demisionează din grupul parlamentar al partidului.

Declarația ei a fost scurtă, dar suficient de clară:

„Un partid politic nu poate să depindă exclusiv de voinţa unui singur om. Un grup parlamentar nu poate funcţiona doar prin frică şi umilinţă. Diaspora are un mesaj important – Stop joc”.

Când partidul e doar o extensie a șefei

Acuzația este importantă pentru că lovește exact în punctul nevralgic al S.O.S. România: partidul nu a crescut ca structură politică, ci ca prelungire a Dianei Șoșoacă.

Nu doctrină, nu mecanism intern, nu echipă, nu disciplină parlamentară în sens democratic.

Doar voința liderului, transmisă de sus în jos, cu zgomot, presiune și spectacol.

În campanie, acest model poate funcționa. În Parlament, începe să scârțâie.

Pentru că parlamentarii nu pot fi ținuți la infinit în regim de figurație.

La un moment dat, fiecare își face calculul propriu: rămâne într-un partid în care cariera lui depinde de nervii liderului sau pleacă spre zone unde poate negocia politic?

Nu mai e un caz izolat

Plecarea Andreei Cîmpianu nu vine singură.

Luni, deputatul Vasile Nagy, ales tot pe listele S.O.S. România, a demisionat din partid și a anunțat că va activa ca neafiliat.

Săptămâna trecută, senatorul Adrian Peiu, intrat în Parlament pe listele S.O.S. România, a anunțat în plen că a devenit membru PNL și că va activa în grupul liberalilor.

În paralel, senatorii Dorin Petrea și Ștefan Borțun au plecat din grupul „Pace-Întâi România” și s-au alăturat PNL.

Cu alte cuvinte, nu mai vorbim despre o simplă supărare individuală.

Vorbim despre o reașezare parlamentară în zona partidelor mici, în special în zona suveranistă, unde entuziasmul electoral începe să se lovească de realitatea rece a mandatului.

„Frica” spune mai mult decât demisia

Cuvântul-cheie din declarația deputatei Cîmpianu este „frica”.

Nu pentru că ar trebui să ne imaginăm neapărat scene de cafteală prin birouri sau amenințări de smetii cu poșeta în cap.

Ci pentru că frica este mecanismul clasic al partidelor personale.

Frica de excludere. Frica de linșaj public. Frica de etichetare ca trădător. Frica de a fi tocat în direct, în fața propriului electorat.

Frica de a descoperi că mandatul tău parlamentar nu-ți aparține ție, ci liderului care crede că partidul este proprietate personală.

Asta pare să descrie, în fond, plecarea deputatei:

nu o neînțelegere politică punctuală, ci refuzul de a mai funcționa într-un partid condus prin impuls, umilire și comandă personală.

Suveranismul de tip cazarmă

S.O.S. România a vândut publicului ideea de libertate, demnitate, curaj și ridicare împotriva Sistemului.

Numai că, atunci când propriii parlamentari ajung să vorbească despre „frică și umilință”, discursul se întoarce împotriva partidului.

E greu să convingi electoratul că vrei să eliberezi România, dacă nu reușești să-ți ții propriul grup parlamentar fără presiune și comandă absolută.

Iar aici este problema mare a partidelor construite în jurul unui singur personaj: cât timp liderul urlă, partidul pare viu.

Când oamenii încep să plece, se vede că în spatele zgomotului nu era o construcție politică, ci o adunare ținută laolaltă de frică, interes și iluzia momentului.

Demisia Andreei Cîmpianu nu dărâmă singură S.O.S. România.

Dar confirmă o fisură tot mai vizibilă: partidul Dianei Șoșoacă începe să piardă exact ceea ce pretindea că oferă — curajul.

Și totuși, dincolo de demisie, rămâne o întrebare simplă, aproape domestică.

Dacă aș fi vecinul dumneavoastră, doamnă Cîmpianu, te-aș întreba blând, peste gard, fără răutate și fără patimă:

Pentru numele lui Dumnezeu, ce-ai căutat acolo, femeie? Ce anume te-a făcut să crezi că într-un partid construit în jurul Dianei Șoșoacă vei găsi proceduri, dialog, libertate de opinie și delicatețuri parlamentare?

Uneori, surpriza cea mare nu este că oamenii pleacă din asemenea partide.

Surpriza este că au intrat acolo convinși că vor găsi altceva decât exact ce se vedea de la poartă.