Vaccinurile COVID, episodul Cîțu–Voiculescu: cine a decis, cine a semnat, cine pasează nota de plată

Achiziția vaccinurilor COVID revine în centrul disputei politice după publicarea unor documente privind circuitul prin care România a aprobat cumpărarea suplimentară de doze.

Disputa reapare după documentele privind circuitul decizional

Florin Cîțu susține că decizia pentru achiziția de medicamente a fost „întotdeauna la Ministerul Sănătății” și că procedura nu s-a schimbat.

Vlad Voiculescu afirmă, în replică, că Ministerul Sănătății a fost exclus din decizia inițială, iar premierul de atunci a aprobat direct propunerea venită prin CNCAV — Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19.

Documentul-cheie: 11 ianuarie 2021

Potrivit lui Vlad Voiculescu, la 11 ianuarie 2021, Valeriu Gheorghiță, președintele CNCAV, și Andrei Baciu, vicepreședintele aceluiași comitet, au transmis către premierul Florin Cîțu o notă privind achiziția suplimentară de vaccinuri împotriva COVID-19.

Formula invocată în document ar fi fost „analizați oportunitatea achiziției”.

Cîțu ar fi pus rezoluția „De acord”, iar aprobarea a fost transmisă ulterior de Secretariatul General al Guvernului către CNCAV.

Lanțul descris de Voiculescu

Voiculescu prezintă un circuit în trei pași:

Gheorghiță propune achiziția,

Cîțu aprobă prin rezoluție,

CNCAV implementează decizia printr-un angajat din zona MApN — Ministerul Apărării Naționale.

Fostul ministru spune că Ministerul Sănătății nu fusese informat și nu participase la decizia inițială.

Potrivit aceleiași versiuni, Ministerul Sănătății ar fi intrat în scenă abia ulterior, când contractele produceau deja obligații și trebuiau operate prin fișe de comandă.

Ce spune Cîțu

Florin Cîțu respinge această interpretare și susține că decizia finală privind achizițiile de medicamente aparține Ministerului Sănătății.

El afirmă că documentele contractuale nu au ajuns la premier sau la cabinetul premierului, ci doar la Ministerul Sănătății.

Diferența esențială este între etapa contractuală invocată de Cîțu și etapa de aprobare a oportunității, pe care Voiculescu o pune în sarcina fostului premier.

Episodul ROMATSA: scandalul a intrat în conturi

Miza financiară nu mai este teoretică.

La 2 iulie 2026, ROMATSA — Regia Autonomă „Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian” — a anunțat că EUROCONTROL a notificat instituirea unei popriri în procedura de executare silită inițiată de Pfizer împotriva statului român.

Suma vizată depășește 3,4 miliarde de lei, la care se adaugă cheltuieli de recuperare de peste 18,5 milioane de euro.

ROMATSA precizează că nu este parte în litigiul dintre Pfizer și statul român și că serviciile de trafic aerian nu sunt afectate.

Ministerul Finanțelor a explicat că măsura vizează sume colectate prin EUROCONTROL și virate către partea română pentru servicii de navigație aeriană.

Întrebarea care rămâne

În acest dosar, unghiul util nu este cine țipă mai convingător după cinci ani.

Întrebarea este cine a creat obligația inițială de cumpărare, prin ce document, la ce dată și cu ce semnătură.

Restul este politică de avarie, după un lanț decizional pe care statul român trebuie să îl explice complet.

Deci:

Obligația inițială pare să pornească din nota din 11 ianuarie 2021, transmisă premierului Florin Cîțu de Valeriu Gheorghiță și Andrei Baciu, în calitate de președinte și vicepreședinte ai CNCAV — Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19.

În acea notă, potrivit documentelor invocate public de Vlad Voiculescu și relatate de presă, cei doi solicitau premierului să „analizeze oportunitatea achiziției” de vaccinuri suplimentare.

Cîțu ar fi pus rezoluția „De acord”, iar Secretariatul General al Guvernului ar fi transmis aprobarea către CNCAV.

Asta răspunde destul de clar la întrebarea „prin ce document și la ce dată?”: nota din 11 ianuarie 2021.

Răspunde și parțial la întrebarea „cu ce semnătură/rezoluție?”: rezoluția „De acord” atribuită premierului Florin Cîțu, potrivit documentelor invocate de Voiculescu și preluate de mai multe publicații.

Ce rămâne disputat este valoarea juridică exactă a acelei rezoluții: dacă ea a creat obligația propriu-zisă de cumpărare sau doar a declanșat circuitul administrativ care a dus ulterior la obligația contractuală.

Cîțu se apără spunând că decizia finală privind achizițiile de medicamente aparținea Ministerului Sănătății și că documentele contractuale mergeau la minister, nu la premier.

Voiculescu mută discuția mai devreme, la momentul aprobării oportunității, unde îl indică pe Cîțu ca decident inițial.

Iar pentru noi, fraierii, situația este clasică: ”Descurcă-i, drace!!”