Ucraina exportă războiul viitorului. SUA folosesc în Iran tactica dronelor navale testată împotriva Rusiei

Armata americană a folosit pentru prima dată în luptă drone navale de atac, trimițând trei ambarcațiuni autonome Corsair asupra unei baze iraniene de la Bandar Abbas. Țintele au fost instalații pentru întreținerea submarinelor și navelor militare, amplasate chiar în zona sensibilă a Strâmtorii Ormuz.

Dronele sunt americane. Ideea de război pe care o pun în practică poartă însă o amprentă ucraineană imposibil de ignorat.

Trei bărci fără echipaj, o premieră americană

Corsair este o navă autonomă de suprafață lungă de aproximativ 7,3 metri, produsă de compania texană Saronic.

Poate transporta o încărcătură de până la 1.000 de livre, are o autonomie declarată de peste 1.000 de mile marine și poate depăși 35 de noduri.

Până acum, americanii o folosiseră inclusiv într-o misiune de salvare a unor militari.

La Bandar Abbas, rolul s-a schimbat: ambarcațiunile au devenit arme de unică folosință, trimise direct asupra infrastructurii navale iraniene.

Este exact tipul de transformare tactică pe care Ucraina l-a impus în Marea Neagră.

Ucraina a schimbat regulile pe mare

În 2022, Ucraina aproape că nu mai avea o flotă clasică aptă să concureze cu Rusia. Moscova dispunea de nave mari, submarine, baze, rachete și control maritim aparent zdrobitor.

Kievul a răspuns cu ambarcațiuni mici, ieftine, greu de detectat și suficient de numeroase pentru a satura apărarea adversă.

Dronele navale ucrainene au lovit nave, porturi, infrastructură și instalații militare, obligând Flota rusă a Mării Negre să-și reducă libertatea de mișcare și să-și retragă o parte dintre active din Crimeea.

Strategia ucraineană a pus accentul pe sisteme fără pilot, mobilitate, lovituri precise și pierderi umane minime.

Autoritățile de la Kiev susțin că această doctrină a contribuit inclusiv la redeschiderea rutelor comerciale din Marea Neagră, fără consimțământul Rusiei.

Washingtonul are tehnologia. Kievul a demonstrat metoda

Ar fi exagerat să spunem că americanii au copiat o dronă ucraineană. Corsair este un produs american, construit pentru nevoile armatei SUA.

Dar forma operațiunii este familiară: platformă navală relativ mică, fără echipaj, încărcată cu explozibil, trimisă în roi asupra unei ținte portuare mult mai scumpe.

Ucraina a demonstrat că o ambarcațiune de câteva sute de mii sau câteva milioane de dolari poate amenința nave și instalații în valoare de sute de milioane.

A mai demonstrat ceva: puterea navală nu mai depinde exclusiv de numărul fregatelor, distrugătoarelor și submarinelor.

Un stat fără flotă clasică dominantă poate contesta marea prin software, senzori, improvizație și producție rapidă.

Din Marea Neagră în Ormuz

Strâmtoarea Ormuz seamănă, din punct de vedere tactic, cu mediul în care Ucraina și-a perfecționat armele navale: spațiu îngust, trafic intens, baze apropiate de coastă și ținte concentrate.

Dronele de suprafață pot fi lansate de la distanță, pot evita expunerea directă a militarilor și pot obliga adversarul să consume rachete, muniție și resurse pentru a apăra fiecare chei, navă sau instalație.

Lovitura americană arată că lecțiile războiului ucrainean au trecut deja din zona de analiză în arsenalele marilor puteri.

Ucraina devine exportator de doctrină militară

Cel mai important produs militar exportat astăzi de Ucraina poate să nu fie o anumită dronă, o rachetă sau o licență de fabricație.

Este experiența.

Ucrainenii au învățat, sub presiunea unui război de supraviețuire, cum să combine drone aeriene, navale, informații în timp real, lovituri la mare distanță și producție descentralizată.

Noile modele maritime sunt deja dezvoltate în versiuni pentru atac, apărare antiaeriană, supraveghere și transport, unele cu autonomii declarate de aproximativ 1.400 de kilometri.

America are portavioane, submarine nucleare și un buget militar uriaș.

Cu toate acestea, atunci când a vrut să lovească discret și ieftin o bază iraniană, a ales o tactică validată în Marea Neagră de o țară care își pierduse aproape întreaga flotă convențională.

Ucraina a intrat în război cerând arme.

Patru ani mai târziu, marile armate încep să-i studieze lecțiile.

Iar improvizacii care se întreabă zilnic de ce dăm atâta importanță Ucrainei ar trebui să se gândească că suntem vecini cu un lider mondial în tehnologie și tactică de război.

E o mare șansă.