Nicoleta Pauliuc: „Un președinte de partid trebuie să discute mai ales cu oamenii care nu sunt de acord cu el!”

Ultimele luni au adus o criză profundă în rândul Partidului Național Liberal. Disputa dintre facțiunile din interiorul formațiunii, dintre așa-numiții „puciști” și actuala conducere, ține încă capul de afiș al momentului.

Modul în care liderul partidului, Ilie Bolojan, e văzut nu doar de cei care-l simpatizează, ci și de către contestatari, chiar după săptămâni bune de confruntări interne, poate surprinde orice cititor.

Unul dintre prim-vicepreședinții PNL, Nicoleta Pauliuc, considerată ca membră de vază a taberei opuse actualei conduceri, e de părere că „Ilie Bolojan poate împăca partidul foarte ușor: să vorbească și cu oamenii care nu îi spun permanent cât de bine conduce”!

PUTEREA: Cu tot ce se întâmplă acum în PNL, cum ați caracteriza, cu câteva amănunte mai puțin cunoscute opiniei publice, situația actuală din cel mai vechi partid politic românesc?

ACTUALITATE

Marcel Ciolacu explică care ar putea fi rezolvarea crizei politice: „Am făcut nişte promisiuni împreună”

POLITICĂ

Criză politică? ”Suntem în trend” – zice Nicușor Dan…

Nicoleta Pauliuc: Din păcate, PNL nu traversează o criză, ci trei în același timp, și tocmai suprapunerea lor face situația atât de grea.

Prima e o criză internă de legitimitate, fără precedent în istoria partidului. PNL funcționează astăzi cu alegeri, statut și excluderi suspendate de justiție, una după alta. În paralel, în vârful partidului sunt promovați oameni din afara lui, nu pentru că aduc voturi, ci pentru că sunt fideli președintelui, în timp ce primarii noștri din urbanul mic și din rural, oamenii care câștigă efectiv alegeri, sunt tratați ca un balast.

A doua e o criză de identitate. Într-un partid cu 151 de ani de istorie am ajuns să ne întrebăm ce mai înseamnă să fii liberal: convingere sau supunere? Libertatea de exprimare se sancționează, iar ideologic alunecăm dinspre filonul nostru liberal-conservator spre o axă tehnocrat-progresistă în care nu ne regăsim.

Și a treia e o criză de rost, de misiune. România n-are guvern cu puteri depline, iar cel mai vechi partid al țării, în loc să fie parte a soluției, preferă conservarea unui executiv demis. Fiecare zi de întârziere îi costă imens pe români…și o spun cu regret: nu ei ne datorează răbdare, noi le datorăm un guvern!

PUTEREA: În opinia dvs., mai sunt totuși șanse de împăcare între părți? Vă rog, argumentați, oricare ar fi părerea dvs.!

Nicoleta Pauliuc: Nu putem schimba trecutul, dar putem decide ce facem de acum înainte. În politică, maturitatea nu înseamnă să nu greșești niciodată. Înseamnă să recunoști când o direcție riscă să rupă partidul și să ai puterea de a o corecta. Asta e așteptarea mea de la Ilie Bolojan.

Cum poate împăca premierul Ilie Bolojan Partidul Național Liberal?

Nicoleta Pauliuc: O împăcare reală presupune câteva lucruri simple: reguli respectate, dialog și renunțarea la ideea că orice critică este o tentativă de lovitură de stat la < Modrogan >.

Ilie Bolojan poate împăca partidul foarte ușor: să vorbească și cu oamenii care nu îi spun permanent cât de bine conduce. Nu este nevoie de o comisie internațională de mediere în PNL. Ajunge să aibă disponibilitatea de a asculta o propoziție care nu începe cu < Aveți dreptate, domnule președinte! >.

PUTEREA: Ați încercat în ultimele săptămâni să discutați personal cu liderul PNL, Ilie Bolojan, pe chestiunea sensibilă a diferențelor?

Nicoleta Pauliuc: Am ridicat aceste probleme în interiorul partidului, în ședințele în care am avut posibilitatea să o fac. Am cerut dialog și am pus întrebări concrete despre direcția PNL, respectarea statutului, relația cu organizațiile și consecințele deciziilor guvernamentale asupra partidului.

Nu am avut însă niciodată o discuție reală, așezată, în care să punem pe masă tot ce ne desparte și să căutăm o soluție. Și nu pentru că aș fi refuzat-o! Dimpotrivă, am spus în repetate rânduri că diferențele politice se tranșează direct, față în față, nu prin intermediari, comunicate, sancțiuni sau campanii online.

Cred că un președinte de partid trebuie să discute mai ales cu oamenii care nu sunt de acord cu el. Leadershipul se vede în capacitatea de a-i asculta și pe cei care îți spun lucruri incomode.

PUTEREA: Înainte de moțiunea de cenzură din 5 mai, Ilie Bolojan a încercat în vreun fel să-și asigure voturi venite din partea unor formațiuni parlamentare, altele decât PSD și AUR?

Nicoleta Pauliuc: Nu am cunoștință despre negocieri politice consistente, prezentate sau discutate în structurile de conducere ale PNL, prin care să fi fost construită o majoritate alternativă. Este posibil să fi existat discuții individuale sau contacte informale; politica presupune asemenea conversații. Dar, din ceea ce am văzut eu, nu a existat o strategie transparentă, asumată în partid, prin care să fie adunate voturile necesare salvării Guvernului.

Rezultatul vorbește de la sine: moțiunea a trecut cu 281 de voturi, cel mai mare număr din istoria Parlamentului, mult peste pragul de 233. O asemenea cifră nu se explică doar prin opțiunile PSD și AUR. Ea spune că guvernul rămăsese fără sprijin mult dincolo de inițiatorii moțiunii, iar semnalele de alarmă, inclusiv cele din interiorul PNL, nu au fost ascultate la timp.

Ce rămâne de făcut după moțiunea din 5 mai?

PUTEREA: Personal, credeți mai puternic în versiunea unei noi colaborări cu partidele alături de care s-a constituit anul trecut coaliția, cea dispărută la 5 mai, sau în alegeri anticipate?

Nicoleta Pauliuc: Cred că România are nevoie, înainte de toate, de un guvern stabil, proeuropean și proatlantic, cu o majoritate parlamentară clară și un program economic credibil.

Alegerile anticipate sunt o soluție constituțională, dar nu trebuie prezentate ca o scurtătură. Procedura e complicată, durează, iar România traversează o perioadă în care fiecare lună de instabilitate înseamnă investiții amânate, costuri mai mari de finanțare și fonduri europene puse în pericol.

De aceea, prima opțiune trebuie să fie încercarea sinceră de a reconstrui o majoritate proeuropeană. Nu prin copierea mecanică a vechii coaliții și nu prin întoarcerea la practicile care au dus la ruptura din 5 mai, ci printr-un nou acord politic, cu obiective clare, termene, responsabilități și limite. Partidele nu trebuie să intre la guvernare pentru funcții, ci să își asume împreună stabilizarea economiei, absorbția fondurilor europene și securitatea României.

Și, ca să înțeleagă cititorii cât de departe s-a ajuns: pentru că am susținut această opțiune, participarea PNL la un guvern pro-occidental, eram pe punctul de a fi dată afară din partid. Dacă instanța nu suspenda acea decizie, astăzi nu mai eram membru PNL.

PUTEREA: Sunteți încă unul dintre prim-vicepreședinții PNL. Dar peste doar câteva săptămâni v-ați putea trezi eliberată din funcție sau chiar exclusă din PNL. Ce veți face în acest din urmă caz?

Nicoleta Pauliuc: Teoretic, e posibil orice. Practic, eu lupt pentru o cauză mult mai mare decât mine sau decât orice funcție: ca PNL să rămână un partid liberal, condus prin reguli și prin vot, nu prin frică.

Sunt prim-vicepreședinte în baza unui vot al colegilor mei, iar toate încercările de a ne înlătura pe căi de forță au fost suspendate de justiție, una după alta. Deci nu trăiesc cu teama zilei de mâine.

Dar dincolo de partea juridică, vă spun ceva mai simplu: din liberalism nu mă poate exclude nimeni. Convingerile nu se țin într-o ștampilă sau într-o decizie de birou politic. Eu în PNL rămân și pentru PNL mă bat, la vedere și cu instrumentele legii, așa cum am făcut de la început. Am fost aleasă de oameni și mandatul acesta îl duc până la capăt, cu sau fără voia celor care confundă partidul cu proprietatea personală. Iar dacă cineva își imaginează că amenințarea cu excluderea ne descurajează, a înțeles greșit și partidul acesta, și oamenii lui.

România și efectele programului SAFE

PUTEREA: Sunteți președintele Comisiei de Apărare din Senat. Credeți că România și-a atins țintele vizate prin programul SAFE sau a trebuit să ne mulțumim cu „firimituri”?

Nicoleta Pauliuc: Firimituri nu sunt, s-o spunem cinstit: 16,6 miliarde de euro reprezintă una dintre cele mai mari alocări din întregul program european. S-a lucrat serios, instituțional, pentru acești bani, și e corect să recunoaștem asta indiferent de disputele politice.

Dar alocarea e doar jumătate de drum. Testul adevărat, și la asta mă uit ca președinte al Comisiei de Apărare, este ce rămâne în România din fiecare euro. Dacă banii aceștia se transformă doar în facturi de import, am ratat esențialul. Dacă se transformă în producție locală, transfer de tehnologie, mentenanță făcută acasă și locuri de muncă în industria noastră de apărare, atunci SAFE poate fi cel mai important program industrial al României din ultimele decenii.

Mai e un aspect despre care se vorbește prea puțin: contracte de asemenea anvergură se negociază și se semnează pe ani de zile înainte, iar asta cere un guvern cu puteri depline și stabilitate politică. Fiecare lună de blocaj e o lună pierdută inclusiv pentru apărarea României. Și de aceea insist că PNL are datoria să fie parte a soluției guvernamentale, nu spectator.