Dileme lingvistice: Parlamentul a legalizat „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”.

Noua Lege a integrității a trecut de Senat cu 105 voturi pentru, după ce Parlamentul a rezolvat încă una dintre marile probleme ale națiunii: cum să vorbești despre concubină fără să rostești cuvântul „concubină”. Aleșii n-au găsit un termen mai bun. Au găsit un termen de 8 cuvinte.

Legea integrității și rușinea de dicționar

Amendamentul susținut de AUR și PSD prevede că declarația de avere trebuie depusă de „soțul, soția sau persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți” cu președintele, premierul, parlamentarii și alți demnitari.

Aceasta este formula oficială.

Nu „partener de viață”, nu „concubin”, ci ditamai omida legislativă: persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți. Textul amendamentului poate fi consultat aici.

Practic, Parlamentul a redactat o lege cu pudoarea unei mătuși care știe exact ce se întâmplă în dormitor, dar refuză să-i spună pe nume.

Concubina, această amenințare la adresa statului de drept

E greu să nu bănuiești că toată gimnastica lexicală a fost provocată de situația Mirabelei Grădinaru, partenera necăsătorită a președintelui Nicușor Dan.

Amendamentul o include direct, iar disputa politică a fost purtată deschis în jurul său.

Mirabela Grădinaru și-a publicat, de altfel, voluntar declarațiile de avere și de interese înaintea votului final. Anunțul a fost făcut chiar de președinte.

Nu avem dovada că expresia a fost aleasă special pentru menajarea doamnei Grădinaru. Avem însă o coincidență cu obrajii roșii și privirea în podea.

Mai ales că George Simion folosea fără sfială „concubini” și „concubine” în mesajele publice, în timp ce amendamentul partidului său se ascundea după această perdea verbală de sufragerie.

Formula și declarațiile lui Simion sunt consemnate de G4Media.

Dicționarul oferea marfă din belșug

Dacă „concubină” li s-a părut prea direct, parlamentarii aveau la dispoziție întregul patrimoniu sentimental al limbii române:

• parteneră de viață – varianta civilizată, neutră și perfect inteligibilă;
• iubită – prea tandră pentru Monitorul Oficial;
• prietenă – ambiguă; putea fi femeia cu care mergi la film;
• amantă – incorectă în multe situații, fiindcă sugerează adulter;
• ibovnică – splendidă, cu miros de han, iatagan și ulcică de vin;
• țiitoare – varianta fiscal-bugetară: trebuie lămurit și cine pe cine ține;
• metresă – elegantă, franțuzită, potrivită pentru demnitarii cu vestă de mătase;
• amoreză – foarte bună pentru aleșii care votează numai după apus;
• drăguță – termen popular care ar fi făcut declarația ANI aproape simpatică;
• gagică – clar, scurt și pe deplin accesibil electoratului;
• posadnică – învechit, dar cu gravitatea unui rang boieresc;
• palachidă – grecism vechi, magnific și complet inutil;
• bălă – termen regional din Banat, ideal pentru descentralizarea concubinajului.

Lista nu este inventată: dicționarele de sinonime dau pentru „amantă/concubină” inclusiv metresă, amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, bălă, posadnică, palachidă și gagică.

Tezaurul sentimental poate fi admirat pe dexonline.

Varianta care merita votată

Textul putea suna astfel:

„Soțul, soția, iubita, ibovnica, metresă, amoreza, drăguța, țiitoarea, posadnica, palachida, gagica ori orice altă persoană cu acces repetat, consensual și nedisimulat la dormitorul demnitarului are obligația depunerii declarației de avere.”

Ar fi fost mai lung, dar măcar avea vlagă.

Pentru demnitarii conservatori putea fi introdusă o anexă separată: „femeia cu care alesul trăiește ca în căsătorie, deși condamnă public asemenea libertinaje”.

Pentru cei patrioți: „ibovnica de neam și țară”.

Pentru suveraniști: „persoana care întreține relații tradiționale asemănătoare căsătoriei, dar nesupuse birocrației globaliste de la Starea Civilă”.

Asemănătoare?

Exact aici stă marea performanță comică a textului: relațiile nu trebuie să fie identice cu acelea dintre soți, ci doar asemănătoare.

Legiuitorul a introdus, practic, o marjă de toleranță conjugală. 🙂

„Asemănătoare” înseamnă că există suficiente elemente de căsnicie — domiciliu comun, gospodărie, cheltuieli, tandrețe, certuri pe telecomandă — fără să fie obligatoriu întregul pachet.

Rămâne însă problema stabilirii procentului de asemănare. Este suficient 51%? Trebuie o expertiză ANI? Vine inspectorul să verifice cine duce gunoiul și de câte ori pe săptămână se spune „iar ai lăsat lumina aprinsă”?

Formula lasă loc și variațiunilor creative.

Dacă în cuplu încape ocazional o bătăiță consensuală, relația poate rămâne asemănătoare celei dintre soți — unele căsnicii au și ele departamente recreative mai neobișnuite.

Dacă încape și câte un swing de relaxare (schimb consensual de parteneri), asemănarea nu dispare neapărat; doar se extinde organigrama. Întrebarea este dacă și musafirii trebuie trecuți în declarația de interese.

Adevărata dificultate juridică apare în situațiile-limită:

• dacă dorm împreună, dar au frigidere separate;
• dacă locuiesc împreună, dar se declară „prieteni”;
• dacă au cont comun, dar dorm separat;
• dacă sunt împreună numai în weekend;
• dacă mai participă periodic și terțe persoane;
• dacă relația este deschisă, dar declarația de avere rămâne confidențială;
• dacă demnitarul are simultan două persoane cu relații „asemănătoare”.

La ultima situație, legea nu ne spune dacă declarațiile se depun individual sau într-o anexă colectivă.

Pe fond, „asemănătoare” este un cuvânt elastic pus într-o normă care creează obligații juridice. Parlamentul a evitat să definească limpede concubinajul și a livrat în schimb o problemă de geometrie sentimentală: cât de mult trebuie să semene două relații pentru ca ANI să le considere aceeași figură?

Cum ar veni, legiuitorul n-a intrat cu bocancii în dormitor.

A lăsat ușa întredeschisă, a băgat puțin capul și a întrebat politicos:

— Dumneavoastră desfășurați aici relații asemănătoare acelora dintre soți sau e doar o ședință mai animată?

Integritatea intră în dormitor, gramatica rămâne pe hol

Problema serioasă a legii nu este, firește, vocabularul.

Sunt contestate constituționalitatea unor prevederi, caracterul lor retroactiv și transformarea unui jalon PNRR într-un instrument de răfuială politică.

PNL și USR au anunțat contestarea la CCR.

Dar formula aleasă rămâne o mică bijuterie a parlamentarismului autohton.

Statul român nu mai are concubine. Are „persoane care au relații asemănătoare acelora dintre soți”.

La următoarea modificare, probabil că nici „copil din flori” nu va mai fi acceptabil. Va deveni „persoana minoră rezultată din activități asemănătoare acelora desfășurate în vederea consolidării familiei tradiționale”.

Așa, ca să ne amuzăm:

S-ar fi putut apela și tezaurul argotic al limbii române. Avem aici chestii extrem de potrivite.

Remorca, anexa, tovarășa, colega de apartament, colega de cameră, jumătatea, consoarta, soața, muierea, fomeia, gagicuța, dama, păpușa, bunăciunea, puicuța, porumbița, Dulcineea, feblețea, combinația, relația, oficiala, neoficiala, titulara, rezerva, achiziția, captura, persoana din întreținere, coabitanta, conlocuitoarea, însoțitoarea, repartizata, și – evident – șefa.

Se poate coborî și mai jos, dar ne oprim aici.