De ce nu ar trebui să smulgi această buruiană din grădină. Rădăcina ei are o utilizare recunoscută la nivel european

Crește pe marginea drumului, în pajiști și pe terenurile lăsate în paragină, iar cei mai mulți o smulg fără să stea pe gânduri, convinși că au de-a face cu încă o buruiană. Cicoarea sălbatică, planta cu flori albastre delicate pe care ochiul o remarcă vara, dar mintea o trece imediat la capitolul plante nefolositoare, ajunge abia acum la momentul care contează cu adevărat: sfârșitul lui august și luna septembrie sunt perioada în care se scoate din pământ rădăcina.

Planta pe care mulți o smulg din grădină își arată rostul abia acum

Cicoarea înflorește din iulie până în septembrie, iar în tot acest timp atenția se duce în mod firesc spre partea de deasupra pământului. Florile albastre sunt greu de trecut cu vederea, însă planta este atât de răspândită încât aproape nimeni nu se mai uită a doua oară la ea.

Numai că partea care a interesat dintotdeauna nu se vede. Rădăcina este recoltată în mod tradițional toamna, iar potrivirea nu este întâmplătoare. Ea concentrează inulina, o fibră naturală, iar rădăcina de cicoare este una dintre sursele naturale cunoscute ale acestei substanțe.

Așa că oamenii nu se opreau la ce creștea deasupra solului. În timp ce florile atrăgeau privirile în plină vară, rădăcina era cea scoasă din pământ, curățată și pusă deoparte pentru lunile reci. Adică exact intervalul în care planta nu mai era de găsit pe câmp.

Ce spune Agenția Europeană pentru Medicamente despre rădăcina de cicoare

Cicoarea are o istorie lungă de folosire în medicina populară, iar utilizarea ei nu a rămas doar în zona tradiției orale. Agenția Europeană pentru Medicamente arată că preparatele din rădăcină de cicoare sunt folosite în mod tradițional pentru ameliorarea tulburărilor digestive ușoare, printre ele senzația de balonare, senzația de plenitudine și digestia greoaie.

Aici intervine însă precizarea esențială. Această utilizare se sprijină în principal pe o practică îndelungată, nu pe dovezi clinice solide.

Mai mult, potrivit documentelor publicate de comitetul pentru medicamente din plante al agenției europene, încadrarea la categoria de utilizare tradițională înseamnă că eficacitatea este considerată plauzibilă pe baza folosirii sigure timp de cel puțin trei decenii, dintre care o parte pe piața europeană.

Tot de acolo reiese că preparatele ar fi destinate adulților și copiilor de peste 12 ani, iar dacă simptomele persistă după două săptămâni ar trebui consultat un medic. Referitor la explicația efectului, comitetul a luat în calcul substanțele amare din rădăcină, care ar stimula pofta de mâncare, și un studiu de laborator care ar fi indicat o creștere a secreției de bilă.

Tocmai de aceea situația este cu atât mai neobișnuită: o plantă care astăzi pare o buruiană banală și-a găsit locul, secole la rând, și în tradițiile populare, și în medicina tradițională.

Cum se scoate rădăcina din pământ și ce se prepară din ea

Momentul recoltării nu se stabilește după calendar, ci după plantă. Când partea aeriană începe să se ofilească, rădăcina este scoasă din pământ, curățată bine și pregătită pentru uscare.

Rădăcina este cărnoasă, albă-gălbuie și pivotantă, iar în literatura de specialitate se arată că recoltarea se face înainte de primele brume, pentru că frunzișul nu rezistă la îngheț. Rădăcinile se rup ușor la scos, așa că pământul din jur trebuie desfăcut, nu tras direct de tulpină.

Din rădăcina uscată se poate prepara o băutură, iar rădăcina de cicoare prăjită este cunoscută și ca înlocuitor pentru cafea. Aroma vine chiar din procesul de prăjire, iar băutura obținută nu conține cofeină. Acesta este și motivul pentru care cicoarea a fost prețuită în gospodării: nu era doar o plantă întâlnită în natură, ci o materie primă care putea fi recoltată, prelucrată și folosită.

Iar utilizarea nu s-a oprit la bucătăria de acasă. Inulina extrasă din rădăcină de cicoare este folosită astăzi în industria alimentară ca sursă de fibre și ca îndulcitor, iar planta se cultivă pe suprafețe întinse tocmai pentru rădăcini.

Ce trebuie știut înainte de a folosi rădăcina culeasă din natură

Faptul că planta crește liber nu înseamnă că orice exemplar este bun de recoltat. Sursele de specialitate recomandă evitarea plantelor culese de pe marginea șoselelor sau de pe terenurile tratate cu substanțe chimice, pentru că rădăcina acumulează ce se află în sol.

Ba mai mult, cicoarea face parte din familia Asteraceae, aceeași cu ambrozia și pelinul, iar persoanele alergice la aceste plante ar putea reacționa și la ea. Consumul în cantități mari de inulină poate produce chiar efectul invers celui căutat, adică balonare și disconfort abdominal.

Prin urmare, rădăcina de cicoare rămâne o alegere pentru manifestări ușoare și de scurtă durată, nu un substitut pentru consultul medical sau pentru tratamentul prescris.