Pe cine deranjează statuile cărturarilor și făuritorilor de neam și țară?

Vandalizarea monumentului „Domnul Goe” din Gara de Sud din Ploiești prin vopsirea în culorile LGBT a readus în prim-plan campania agresivă de distrugere, bagatelizare și ducere în derizoriu a reperelor istorice, culturale și urbanistice românești. Vuvuzele hashtagiste și zgomotoase, aciuate pe lângă administrația locală și centrală, dar încurajate de primari și politicieni care n-au nici cel mai mic respect față de istoria României, distrug, zi de zi, pas cu pas, tot ce înseamnă identitate națională.

De la un an la altul constatăm că cei trei piloni care țin o națiune pe valul timpului – limba, istoria și pământul, dispar sub tăvălugul indiferenței și a sictirului față de cei care au marcat istoria românilor. Evenimentele din acest an de la Timișoara – împodobirea unei statui simbol cu ouă uriașe din polistiren cu picioare și pene, sau Iași – îndepărtarea bustului lui Octavian Goga din centrul orașului – continuă campania „întâmplătoare”, dar tenace, de distrugere a identității noastre naționale și a celor care au marcat istoria și cultura românilor.

Întâmplător sau nu, actualul premier interimar Ilie Bolojan a dislocat din centrul orașului statuia lui Mihai Viteazul, ca să pună în loc pe regele Ungariei, Ladislau I. A fost oare o „întâmplare” că în centrul Sibiului în loc de Horea, Cloșca și Crișan a fost pus călăul lor, Samuel von Brukenthal, și că la Arad există grupul statuar al celor 13 ofițeri maghiari care au ucis 40 000 de români în 1848? Tot o întâmplare întâmplătoare este că la Turda, Avram Iancu „strica” arhitectura centrală a orașului, iar în „buricul” Careiului s-a ridicat statuia autorului imnului Ungariei, în timp ce Monumentul Ostașului Român a fost îngrădit de plăci din beton.
Tot o „întâmplare” întâmplătoare a fost si că la Alba Iulia se defilează de 1 Decembrie în uniformele armatei imperiale habsburgice, dar și că s-a ridicat statuia lui Bethlem, fost principe al Transilvaniei.

O întâmplare poate fi considerată mutarea din centrul Oradei într-un parc a statuii lui Emanuil Gojdu, iar Mihai Eminescu a fost aruncat vreo patru ani într-o cușcă de lemn. Desigur, tot „întâmplător”, la Cluj-Napoca, Lucian Blaga, Mihai Eminescu si memorandiștii au fost lăsați fără soclu și fără nume.

Așadar, pas cu pas, zi cu zi, de la an la an, suntem ajutați de vuvuzele „binevoitoare” să uităm de vorbele lui Nicolae Bălcescu- „Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul”, dar și cele ale lui Nicolae Iorga-„Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții”.

Oare când și cine va pune stop acestor întâmplări „întâmplătoare” de distrugere a identității naționale, adică pe cine deranjează statuile cărturarilor și făuritorilor de neam și țară?