Nicușor avea o tobă: Raportul care nu vrea să apară. Cine l-a împins, de fapt, pe Călin Georgescu în vârful alegerilor

Raportul despre anularea alegerilor prezidențiale din 2024 continuă să existe în fascinanta lui formă metafizică: știm că este promis, știm aproximativ ce ar trebui să conțină, ni se spune periodic că se lucrează la el, numai de văzut nu l-a văzut nimeni.

Nicușor Dan a oferit o nouă explicație.  Înainte de actuala criză politică, raportul era „unul dintre primele trei lucruri” de care se ocupa. Criza a împins însă lucrurile înapoi.

Președintele insistă că documentul va apărea.

Poate că va apărea.

Dar după atâtea luni, problema nu mai este doar când.

Problema este ce naiba poate scrie statul român în el.

Povestea simplă cu rușii nu mai ajunge

Varianta ușor de înțeles arată astfel:

Rusia a intervenit, TikTok a fost folosit pentru amplificarea artificială a mesajelor, Călin Georgescu a beneficiat de o campanie netransparentă, iar procesul electoral a fost viciat.

Există elemente publice care susțin componente importante ale acestei povești.

Nicușor Dan spune că Parchetul General a prezentat dovezi privind influența rusă și consideră încălcarea legislației privind finanțarea electorală suficient de gravă pentru a afecta corectitudinea scrutinului.

Numai că între timp a apărut problema pe care un raport serios nu o mai poate băga sub covor:

nu doar actorii externi au contribuit la ecosistemul care l-a ridicat pe Georgescu.

Investigațiile jurnalistice au arătat că PNL a finanțat campania TikTok „Echilibru și Verticalitate”, în care aproximativ 130 de influenceri au promovat profilul unui prezidențiabil care semăna izbitor cu Georgescu.

Firma Kensington Communication a susținut ulterior că proiectul ar fi fost deturnat sau clonat; documentele analizate de presă au ridicat însă întrebări serioase tocmai pentru că influencerii urmaseră indicațiile campaniei.

Expert Forum merge și mai departe:

într-o analiză publicată în 2026, organizația descrie ascensiunea lui Georgescu ca rezultatul unei combinații între influență externă, infrastructuri digitale, vulnerabilități instituționale și acțiuni ale unor actori politici interni.

EFOR menționează inclusiv ipoteza că PNL urmărea să rupă voturi din bazinul lui George Simion pentru a-și avantaja propriul candidat.

Aici începe adevărata problemă.

Dacă adversarul a fost hrănit și din interior?

Nu există probe publice suficiente pentru a spune că partidele mainstream au conspirat împreună pentru a-l instala pe Georgescu.

Dar există suficiente informații pentru o întrebare mult mai incomodă:

cât din fenomenul Georgescu a fost importat și cât a fost cultivat, folosit sau tolerat chiar de sistemul politic românesc?

Expert Forum avertiza încă înaintea alegerilor asupra promovării intense și netransparente pe TikTok și asupra slăbiciunii controlului exercitat de AEP asupra finanțării campaniilor.

Organizația nota ulterior că, oricât de reală ar fi fost interferența străină, procesul fusese „puternic susținut de actori interni”.

Or, un asemenea raport devine mult mai complicat decât o prezentare PowerPoint despre războiul hibrid rusesc.

Fiindcă începe să povestească și despre noi.

Întârzierea a produs propriul ei adevăr politic

Mai există însă o pagubă, poate chiar mai mare.

Alegerile au fost anulate pe 6 decembrie 2024.

Au trecut aproape doi ani.

Cetățeanului i s-a cerut să accepte una dintre cele mai radicale intervenții instituționale posibile într-un proces democratic, cu promisiunea că statul îi va explica ulterior, complet și inteligibil, de ce a fost necesară.

Explicația completă nu a venit.

Iar termenul s-a mutat succesiv: câteva luni, ianuarie, două-trei luni, „termen rezonabil”, anul acesta.

Asta are consecințe.

Nu dovedește că anularea alegerilor a fost nejustificată.

Dar face perfect legitimă întrebarea cetățeanului:

dacă argumentele sunt atât de solide, de ce durează aproape doi ani să ni le arătați?

Nu poți cere societății încredere nelimitată pe baza formulei „știm noi, vă explicăm cândva”.

Și nu poți apoi să te miri că o parte dintre oameni ajunge la concluzia că ceva este ascuns.

Statul a lăsat teren liber discursului anti-sistem

Aici establishmentul politic românesc și-a făcut singur un deserviciu uriaș.

Fiecare lună în care raportul promis nu apare mai pune puțin combustibil în rezervorul acestei narațiuni.

Iar oamenii care întreabă ce s-a întâmplat nu pot fi expediați automat drept conspiraționiști sau extremiști.

Întrebarea lor este legitimă.

Statul a luat o decizie extraordinară; statul are obligația extraordinară de a o explica.

Poate că aici se află adevărata dificultate a „pozei generale” promise de Nicușor Dan.

S-ar putea ca ea să nu arate frumos deloc.

S-ar putea să vedem interferență rusească, campanii clandestine, algoritmi manipulați și rețele coordonate.

Dar, în același cadru, s-ar putea să apară consultanți români, bani de partid, calcule electorale stupide, instituții care dormeau și politicieni convinși că pot crește artificial un candidat radical fără să piardă controlul asupra experimentului.

Cel puțin concluzia că banii pe care românii îi dau partidelor ca mecanism de stat, fără să fi fost întrebați dacă sunt de acord cu asta, și care ar fi finanțat existența și ascensiunea Șarlatanul Suprem – este devastatoare.

Iar atunci raportul nu va mai trebui să răspundă numai la întrebarea cine l-a sprijinit pe Călin Georgescu.

Va trebui să răspundă la una infinit mai neplăcută:

cine i-a construit scara, cine l-a ajutat să urce pe ea și de ce statul român a început să strige „pericol” abia când omul ajunsese deja pe acoperiș?