S-au pierdut moaștele! Armata lui Putin pare să aibă probleme și cu logistica divină

Războiul din Ucraina ne-a oferit tancuri cu grătare sudate deasupra, motociclete trimise la asalt, drone legate cu fibră optică și soldați transportați în cele mai improbabile vehicule. Lipsea, aparent, o singură categorie din inventarul militar rus: moaștele.

Ei bine, au ajuns și ele pe front.

Și acum s-ar putea să se fi pierdut.

Sfântul Dmitri, detașat în zona de operații

Povestea este atât de rusească încât, dacă ar fi fost inventată, probabil ar fi părut exagerată.

În vară, restauratorii au deschis sarcofagul lui Dmitri Donskoi, cneazul medieval asociat cu victoria din 1380 de la Kulikovo și canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1988.

Din rămășițele sale au fost desprinse fragmente, introduse în mici relicvare și trimise militarilor ruși din Ucraina. Vladimir Putin se rugase anterior la moaște.

Ideea era limpede: dacă muniția, propaganda și superioritatea numerică nu rezolvă totul, poate ajută puțină transcendență transportabilă.

Rusia mai dusese pe front fragmente atribuite altor sfinți și icoane.

Religia devenea astfel nu doar justificare ideologică a războiului, ci aproape componentă logistică a acestuia.

Problema cu minunile este că trebuie și cărate

Aici începe comedia neagră.

Canale rusești de Telegram, inclusiv unul pro-război, au relatat că fragmente din moaștele lui Dmitri Donskoi ar fi rămas în urmă în zona Lîman, după ce locul unde ofițerii ruși participau la o slujbă ar fi fost atacat.

Militarii s-ar fi retras în grabă și ar fi abandonat relicvarul.

Cu alte cuvinte, sfântul trimis să-i ajute pe soldați să țină frontul ar fi rămas pe front după ce soldații n-au mai reușit să-l țină.

Este aproape imposibil să îmbunătățești literar această situație.

Dacă informația se confirmă, armata rusă va putea trece în inventar o nouă categorie de pierderi:

tancuri, blindate, artilerie, teritoriu și, mai nou, material bisericesc strategic.

Patriarhia: nimic nu s-a pierdut

Biserica Ortodoxă Rusă neagă însă categoric povestea.

Vah­tang Kipșidze, oficial al Patriarhiei Moscovei, a calificat informația drept o invenție răspândită, în opinia sa, cu intenții „anticlericale”.

Nu există deocamdată o confirmare independentă că relicvele au fost într-adevăr abandonate.

Așadar, moaștele se află actualmente într-o situație foarte modernă:

există simultan în două stări informaționale.

Pentru unii au fost pierdute.

Pentru Biserică n-au fost pierdute deloc.

Un fel de pisică a lui Schrödinger, numai că într-un chivot rusesc.

Dumnezeu, încadrat în organigramă

Dincolo de glumă rămâne însă ceva destul de straniu.

Regimul Putin a împins atât de departe amestecul dintre război, naționalism și religie încât niște fragmente de oseminte medievale au ajuns transportate către linia frontului pentru a întări moralul unei armate moderne.

Nu mai vorbim doar despre preoți care binecuvântează soldații înainte de luptă.

Vorbim despre introducerea fizică a relicvelor în dispozitivul militar, ca și cum sacrul ar putea funcționa drept multiplicator de forță.

Iar aici apare ironia involuntară.

Dmitri Donskoi a intrat în istoria rusă ca simbol al victoriei militare.

La aproape 650 de ani distanță, niște fragmente atribuite lui ar fi ajuns să participe la alt război.

De data asta, potrivit relatărilor neverificate, cneazul ar fi fost lăsat în urmă.

Probabil fiindcă nici sfinții nu mai țin pasul cu viteza unei retrageri.

În spațiul nostru cultural există două explicații clasice pentru dispariția unui bun:

ori „s-a stricat”, ori „s-a pierdut”.

A treia, mai matură economic, este că a fost „valorificat cu inventivitate”.

N-ar fi exclus ca nici armata rusă să nu fie complet străină de această școală de management.