De la vila din Toscana la „cauțiunea” care nu există. Cultul lui Călin Georgescu a intrat în faza în care realitatea nu mai contează

Mai întâi au vrut să-i cumpere vilă în Toscana. Acum vor să strângă bani ca să-l scoată din arest.

Între cele două inițiative există o consecvență aproape perfectă:

nici una nu pare să pornească de la întrebarea elementară dacă omul pentru care se adună banii are nevoie, a cerut sau poate beneficia juridic de ceea ce i se oferă.

În jurul lui Călin Georgescu s-a construit deja ceva care seamănă tot mai puțin cu susținerea politică și tot mai mult cu un sistem autonom de credință, în care informația este facultativă, iar realitatea juridică devine un inconvenient.

1,1 milioane de euro pentru o „eliberare” care nu se cumpără

După ce Curtea de Apel București a dispus pe 29 septembrie arestarea preventivă pentru 30 de zile a lui Călin Georgescu și a omului de afaceri Ionel Rusen, pe rețelele sociale au apărut apeluri pentru strângerea a 1,1 milioane de euro.

Exact valoarea prejudiciului indicat de procurorii DIICOT în dosarul de înșelăciune.

Logica promovată online este simplă: plătim prejudiciul și „președintele ales” vine acasă.

(Acasă… unde? La Mogoșoaia sau direct în Toscana?)

Numai că dreptul penal românesc nu funcționează ca parcarea cu barieră: introduci 1,1 milioane în aparat și se ridică poarta.

Achitarea unui prejudiciu nu duce automat la revocarea arestării preventive.

Instanța este cea care poate revoca sau înlocui măsura dacă apreciază că temeiurile juridice s-au schimbat. Nici controlul judiciar pe cauțiune nu funcționează ca în filmele americane: mai întâi organul judiciar trebuie să decidă că o asemenea măsură este suficientă și abia apoi stabilește cauțiunea.

Cu alte cuvinte, simpatizanții nu pot declara unilateral că prejudiciul este „cauțiune” și nici nu pot cumpăra libertatea inculpatului prin crowdfunding.

Dar încercarea continuă.

Ieri Toscana, astăzi Arestul Central

Spectacolul e cu atât mai straniu cu cât vine imediat după episodul vilei din Toscana.

Din interceptările citate de presă rezultă că Georgescu discuta despre găsirea unei proprietăți în Italia și spunea că preferă anumite zone din Toscana, în contextul unui eventual azil politic.

În aceleași stenograme apare și formularea că, financiar, „avem tot ce ne trebuie”.

Reacția unor susținători?

Să strângă bani pentru vilă.

Pe TikTok au apărut oferte de donații inclusiv de la pensionari și persoane cu venituri mici pentru achiziționarea unei proprietăți evaluate la aproximativ 1,2 milioane de euro.

Adică un om despre care procurorii susțin că participa la o schemă de peste un milion de euro, care locuiește într-o vilă din Mogoșoaia cumpărată cu sute de mii de euro și discută despre Toscana.

Acest nene cu ifose devine beneficiarul spontan al generozității unor oameni mult mai săraci decât el.

Asta este deja mai interesant decât dosarul penal.

Este mecanism de cult.

Dosarul de „borfaș”, nu dosarul de ideologie

Și trebuie făcută o distincție importantă.

Arestarea preventivă din 29 septembrie nu a fost dispusă în dosarul privind acțiunile împotriva ordinii constituționale și nici în procesul pentru propagandă legionară.

Este alt dosar.

DIICOT îl cercetează pe Georgescu pentru constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

Potrivit procurorilor, victima ar fi fost convinsă să transfere peste un milion de euro pentru obținerea unei finanțări externe, ulterior fiind cerută și o sumă suplimentară de 100.000 de euro.

Prejudiciul total indicat depășește 1,1 milioane de euro.

Georgescu neagă acuzațiile și beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Pe 24 septembrie, DIICOT a pus sechestru pe vila sa din Mogoșoaia.

Asta face cazul aproape imposibil de înghițit în retorica eroică obișnuită.

Nu discutăm aici despre geopolitică, NATO, Bruxelles, „Sistem”, globalism sau anularea alegerilor.

Discutăm despre bani.

Foarte mulți bani.

Între timp, credincioșii dorm lângă arest

După arestare, câteva zeci sau sute de simpatizanți s-au adunat în jurul Arestului Central. Unii au rămas peste noapte, iar relatările din presă vorbesc inclusiv despre corturi și oameni care au dormit în zonă.

Jandarmeria a montat garduri, a delimitat spațiul și a aplicat în două zile 32 de sancțiuni, în valoare totală de 37.900 de lei.

A existat și un caz privind portul unor obiecte periculoase, iar autoritățile au anunțat că vor sesiza Protecția Copilului deoarece la manifestații au fost aduși și minori.

În paralel, o femeie de 27 de ani a ajuns în atenția poliției după ce a publicat amenințări la adresa DIICOT, cerând eliberarea lui Georgescu într-un termen de 24 de ore.

Când politica ajunge aici, politica s-a terminat demult.

Trei dosare, o singură narațiune

Georgescu mai este judecat într-un dosar privind acțiuni împotriva ordinii constituționale, alături de Horațiu Potra și alți inculpați, și, separat, pentru promovarea ideilor fasciste și legionare.

Următoarele termene sunt programate în octombrie.

Dar aici, așa cum am constatat, Sistemul (pe care Călinuș cel Sfânt îl bălăcărește copios) face tot posibilul să tergiverseze desfășurarea normală a proceselor. Ca să-l mențină prezidențiabil, că… nu se știe. Poate ies cultiștii în stradă și răstoarnă Regimul Odios.

El contestă acuzațiile.

Susținătorii săi însă au găsit deja verdictul universal: orice dosar este persecuție, orice măsură este „abuz”, orice judecător care decide împotriva liderului devine parte din sistem.

Și aici este problema adevărată.

Cultul personalității nu începe atunci când cineva își admiră liderul.

Începe când niciun fapt nu mai poate modifica admirația.

Dacă apare o vilă, se strâng bani pentru alta.

Dacă apare un prejudiciu de 1,1 milioane, se strâng 1,1 milioane.

Dacă apare arestul, oamenii dorm lângă gard.

Dacă legea spune că plata nu înseamnă eliberare, cu atât mai rău pentru lege.

Călin Georgescu are dreptul la apărare, la un proces corect și la prezumția de nevinovăție.

Susținătorii lui au, desigur, dreptul să creadă în el.

Dar când credința începe să funcționeze independent de fapte, probe și chiar de mecanismele elementare ale legii, nu mai avem în față o mișcare politică normală.

Avem ceva mult mai rezistent la realitate:

Un cult în care fiecare nouă problemă a liderului devine încă o ocazie pentru credincioși să scoată portofelul.