Luca Niculescu, primit cu mârâieli, nu cu uși trântite. Asta îi dă o șansă

Primele reacții la desemnarea lui Luca Niculescu au fost exact cum ne-am obișnuit în politica românească: tari în vorbe, prudente în consecințe.

AUR a spus „zero voturi”, George Simion l-a numit „marionetă” și a lipit peste mesaj și obișnuita cerere privind Călin Georgescu. E o poziție clară, dar AUR joacă deja alt joc politic și nu de acolo trebuie construită majoritatea.

E o reacție așteptată, la nivel de râgâitură de autobază.

Mult mai interesante sunt celelalte reacții.

POLITICĂ

A patra încercare de guvern: Luca Niculescu cere partidelor aceeași unitate ca în dosarul OCDE

POLITICĂ

Cine este, de fapt, Luca Niculescu, al patrulea premier propus de Nicușor Dan. Cum a ajuns de la meseria de jurnalist la cea de diplomat

PSD nu închide ușa

Sorin Grindeanu spune că desemnarea „sfidează matematica parlamentară”, reclamă faptul că PSD a fost din nou ocolit și amenință cu anticipatele dacă Niculescu continuă politicile de austeritate. Dar PSD nu a spus că votează împotrivă.

PSD a spus că va analiza programul, echipa și direcția economică.

Adică exact diferența dintre un refuz și o negociere.

Nici PNL, nici USR nu spun „nu”

PNL anunță că va discuta cu premierul desemnat și va decide după ce vede programul și cabinetul.

USR face același lucru, cu o condiție dură: fără miniștri PSD și fără un guvern controlat de PSD. Dar și aici formula este „vom analiza”, nu „vom vota împotrivă”.

UDMR merge chiar mai departe: spune explicit că îl poate vota pe Luca Niculescu, cu condiția să nu existe negocieri cu AUR și SOS.

Și aici apare mica surpriză a serii.

După toate liniile roșii desenate luni după-amiază, Niculescu nu pare să fi lovit încă într-un zid.

Un om greu de demolat

Mai are și avantajul profilului.

Luca Niculescu este greu de atacat serios fără să cobori rapid spre caricatură.

Diplomat, fost ambasador, coordonator al aderării la OCDE, fără o carieră de partid care să ofere muniție politică evidentă.

De aceea, atacurile riscă să rămână la nivelul „marionetă”, „omul sistemului”, „francezul”, adică exact tipul de infantilism politic care spune mai multe despre atacator decât despre candidat.

Nu te poți aștepta la altceva din partea unor maimuțe cu ifose de mari politicieni.

”Francezul”, ”Neamțul” au devenit insulte directe, îl marcăm pe ”bandit” cu o chestie d-asta și gata, lumea știe că trebuie jupuit. Interesant e că nu a apărut și insulta ”Rusul”. Oare de ce?

Deocamdată, nimeni dintre actorii decisivi nu l-a acceptat.

Dar aproape la fel de important este că nimeni dintre ei nu l-a respins definitiv.

Pentru a patra desemnare, asta este deja ceva.