Alertă de la FMI: crizele prețurilor la mâncare și energie se vor repeta tot mai des

Fondul Monetar Internațional avertizează că scumpirile bruște ale alimentelor și energiei nu vor mai fi excepția, ci regula. Potrivit unei cercetări publicate marți de instituția de la Washington, crizele costului vieții adâncesc sărăcia, lovesc cel mai puternic gospodăriile sărace și pun în pericol stabilitatea economică globală. Documentul face parte din capitolul doi al viitorului raport World Economic Outlook, care urmează să fie publicat săptămâna viitoare.

Crizele costului vieții, tot mai dese după 2022

Scumpirile masive ale bunurilor de zi cu zi au fost, de-a lungul istoriei, un fenomen rar. În ultimii cinci ani însă, ele au devenit o sursă constantă de presiune economică și socială, pe fondul invaziei Rusiei în Ucraina din 2022 și al războiului din Orientul Mijlociu izbucnit anul acesta.

Economista FMI Chiara Maggi, care a coordonat cercetarea, a rezumat miza studiului.

„Pe scurt, crizele costului vieții… afectează stabilitatea prețurilor, reduc nivelul de trai și agravează inegalitatea”, a declarat ea.

Ce arată noul model economic al FMI

Cercetarea FMI a analizat trei decenii de strategii folosite de guverne pentru a tempera creșterile de prețuri. Astfel, a construit un model economic nou, care ia în calcul impactul disproporționat al inflației asupra gospodăriilor sărace.

Motivul este simplu: familiile cu venituri mici cheltuiesc o proporție mult mai mare din bugetul lor pe necesități zilnice, precum hrana și energia. Orice scumpire bruscă le lovește, așadar, direct și imediat.

Subvențiile pentru producători, de până la 22 de ori mai scumpe

Unul dintre cele mai tăioase mesaje ale raportului vizează modul în care statele aleg să intervină. Măsurile clasice, precum plafonarea prețurilor sau reducerea taxelor pe consum, pot costa guvernele de trei până la șase ori mai mult decât sprijinul direcționat către populație.

Subvențiile acordate producătorilor, varianta preferată de unele state, sunt și mai problematice: potrivit FMI, ele pot ajunge de 22 de ori mai costisitoare. Eficiența lor scade și mai mult atunci când mai multe țări aplică simultan astfel de măsuri.

Chiara Maggi a explicat de ce acest tip de sprijin ratează adesea ținta. Subvențiile pentru producători au redus costurile bunurilor care au fost ulterior exportate, lăsând practic contribuabilii interni să subvenționeze consumatorii din alte țări, a precizat ea.

Avertisment pentru țările în dezvoltare

Shantayanan Devarajan, profesor la Universitatea Georgetown și fost economist al Băncii Mondiale, a conturat un tablou îngrijorător pentru economiile emergente. El a vorbit despre efectul cumulat al prețurilor mai mari la petrol, al datoriilor ridicate, al costurilor mai mari ale împrumuturilor și al impactului schimbărilor climatice.

„Acest lucru se întâmplă într-un moment în care creșterea generală din țările cu venituri mici a atins cel mai scăzut nivel din istorie”, a declarat el, într-o discuție video alături de Maggi, publicată tot marți. El a îndemnat guvernele să aplice reforme care să stimuleze creșterea și să limiteze efectele negative ale războiului din Orientul Mijlociu.

Devarajan a punctat și o schimbare de direcție pe care o văzuse deja în unele state.

„Creșterea a încetinit enorm. Unele țări, inclusiv Egipt și Indonezia, începuseră să renunțe la subvențiile generale în favoarea transferurilor de bani direcționate (…) Știți, se spune: «Repară-ți acoperișul cât timp afară e soare». Când izbucnește criza, este prea târziu pentru a introduce oricare dintre aceste măsuri, iar rezistența va fi uriașă.”, a spus el.

Economia globală, creștere sub așteptări dar peste temeri

FMI susține că economia mondială a rezistat mai bine decât se temea instituția în fața șocului energetic provocat de războiul din Orientul Mijlociu. Estimarea actuală este o creștere globală de aproximativ 3% în 2026, aliniată cu prognoza FMI din iulie, dar sub media de 3,5% înregistrată în 2024 și 2025.

Prognoza din iulie pornea de la premisa că războiul din Iran se va încheia tot în iulie. În realitate, Iranul și Statele Unite și-au intensificat atacurile în lunile următoare, iar conflictul s-a extins și în țările vecine, menținând riscurile ridicate pentru economia globală.