Mangalia, salvată de la fier vechi. Cum a transformat România o achiziție militară într-o operațiune de recuperare industrială

Șantierul Naval Mangalia, unul dintre cele mai importante active industriale ale României, a fost adjudecat vineri de compania germană Rheinmetall, pentru 138 de milioane de euro. După faliment, concedieri și perspectiva lichidării, șantierul primește o nouă destinație: construcția de nave militare.

Partea cea mai interesantă a afacerii nu este prețul, ci mecanismul negocierii.

România a condiționat comenzile de armament de investiții în propria industrie.

O abordare care ar putea deveni un precedent pentru alte achiziții strategice.

De la oferta de 10 milioane la adjudecarea pentru 138 de milioane

Rheinmetall Real Estate România SRL a câștigat licitația organizată pentru valorificarea activelor Șantierului Naval Mangalia.

Tranzacția, anunțată de lichidatorul judiciar CITR, are o valoare de aproximativ 138,03 milioane de euro, fără TVA.

Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, susține că investitorul oferise inițial numai 10 milioane de euro, în condițiile în care valoarea de lichidare a șantierului era estimată la 85 de milioane.

O parte importantă a ofertei inițiale ar fi constat, potrivit ministrului, în scutiri fiscale viitoare.

Miruță afirmă că a refuzat această variantă și a urmărit creșterea atractivității șantierului prin introducerea lui în planurile de înzestrare militară.

Valoarea unui șantier care poate produce din nou

Rezultatul schimbă datele economice ale operațiunii: activul nu a fost adjudecat doar pentru ceea ce valora într-o lichidare, ci pentru ceea ce ar putea produce din nou.

Totuși, cele 138 de milioane reprezintă prețul adjudecării, nu profitul statului și nici suma care va fi investită în modernizare.

Distribuirea banilor între creditori și costurile relansării sunt chestiuni distincte.

Patru nave militare și o capacitate strategică recuperată

Conform anunțului lui Miruță, la Mangalia urmează să fie construite patru nave pentru Armata Română până în 2030.

Potrivit informațiilor publicate de Ziarul Financiar, Rheinmetall a obținut un contract de aproximativ 920 de milioane de euro pentru construcția celor patru nave.

Valoarea și condițiile contractului trebuie urmărite separat de tranzacția privind activele șantierului.

Marea Neagră, NATO și industria navală românească

Miza depășește însă aceste cifre.

România ar putea recupera o capacitate de construcție navală într-o zonă strategică, în condițiile în care securitatea Mării Negre a devenit una dintre preocupările majore ale NATO.

După faliment și disponibilizarea a aproape 1.000 de angajați, reluarea activității ar putea însemna și recuperarea unei părți din forța de muncă specializată, într-un sector în care competențele se formează greu și se pierd foarte ușor.

SAFE: când cumpărătorul începe să negocieze

Adevărata noutate este mecanismul folosit de Guvern.

Prin programul european SAFE, România poate finanța achiziții militare folosind împrumuturi europene pe termen lung.

Dar Guvernul afirmă că a introdus în negocierile cu Rheinmetall și o condiție industrială: investiții în România, transfer de tehnologie și utilizarea capacităților locale de producție.

Nu mai cumpărăm doar armament. Cumpărăm și capacitate industrială

Diferența de concepție este fundamentală.

În loc ca banii împrumutați pentru înzestrare să se transforme exclusiv în comenzi către fabrici din străinătate, o parte din activitatea economică asociată achizițiilor poate rămâne în România.

Statul nu mai negociază doar prețul echipamentului, ci și beneficiile industriale ale contractului.

Salvarea trebuie demonstrată și după licitație

Există însă o precizare esențială.

Prețul de 138 de milioane de euro nu a rezultat pur și simplu dintr-o licitație în care investitorii au ridicat succesiv ofertele. Era chiar prețul de pornire al celei de-a cincea licitații, redus de la 184 de milioane de euro după patru încercări nereușite.

Iar adjudecarea nu înseamnă că șantierul funcționează deja.

Urmează investițiile efective, reangajările, modernizarea instalațiilor și îndeplinirea calendarului de producție.

Mai trebuie cunoscute obligațiile contractuale asumate de Rheinmetall și garanțiile privind păstrarea activității industriale.

De la o victorie financiară la una industrială

Totuși, tranzacția de astăzi demonstrează ceva important: valoarea unei capacități industriale nu se reduce la cât se poate obține din lichidarea ei.

Contează și comenzile, tehnologia și rolul strategic pe care i le poate asigura statul.

România are acum posibilitatea să transforme o achiziție militară într-o investiție industrială cu efecte pe termen lung.

Rămâne ca promisiunile să devină nave, locuri de muncă și producție reală.

Pentru că adevărata salvare a șantierului nu se va măsura în cele 138 de milioane plătite la licitație, ci în ceea ce va ieși, peste câțiva ani, pe porțile lui.