Guvernul indexează amenzile CNA cu inflația. Timp de 17 ani, televiziunile au beneficiat de reduceri fără să le ceară nimeni

Amenzile aplicabile posturilor de televiziune și radio cresc de peste două ori, până la 440.000 de lei, în urma unei hotărâri adoptate de Guvern. La prima vedere, o înăsprire spectaculoasă a sancțiunilor. În realitate, este o simplă recuperare a inflației acumulate din 2009. Iar partea cu adevărat interesantă este că, vreme de 17 ani, statul a permis deprecierea continuă a propriilor sancțiuni.

Inflația lucrează și în folosul celor amendați

Guvernul a decis actualizarea limitelor amenzilor prevăzute de Legea audiovizualului, folosind indicele prețurilor de consum pentru perioada august 2009 – august 2026.

Potrivit datelor prezentate în fundamentarea măsurii, indicele cumulat a ajuns la 220,17%. Asta nu înseamnă că inflația cumulată a fost de 220,17%, ci că prețurile au crescut cu 120,17% față de nivelul de referință.

Practic, ceea ce costa 100 de lei în 2009 ar costa aproximativ 220 de lei în 2026

Același calcul a fost aplicat amenzilor.

ACTUALITATE

Insecte în frigidere și șezlonguri murdare pe litoral. Amenzi ANPC de peste un milion de lei într-o săptămână

LIFESTYLE

Copacul pe care nu ai voie să îl tai din curte. Riști amenzi de până la 10.000 de lei

Sancțiunea maximă de 200.000 de lei ajunge la 440.000 de lei, iar cea de 100.000 de lei, la 220.000 de lei. Cresc proporțional și limitele minime.

Nu avem, așadar, o pedeapsă de două ori mai severă, ci încercarea de a recupera puterea de sancționare pierdută prin inflație.

O reducere de peste 50%, acordată fără nicio cerere

O amendă de 100.000 de lei aplicată în 2026, la vechiul cuantum, ar reprezenta în puterea de cumpărare din 2009 echivalentul a aproximativ 45.400 de lei.

Cu alte cuvinte, sancțiunea își pierduse peste jumătate din valoarea reală.

Această depreciere a funcționat ca o reducere tacită și progresivă a amenzilor

Pe măsură ce prețurile creșteau, aceeași sancțiune devenea mai puțin împovărătoare în termeni reali.

Desigur, asta nu înseamnă că fiecare televiziune a beneficiat efectiv de o reducere de cost identică.

Veniturile, profiturile și dimensiunea economică a operatorilor au evoluat diferit.

Dar instrumentul sancționator al statului se deprecia, indiferent de comportamentul pieței.

Legea permitea actualizarea. De ce a durat 17 ani?

Articolul 92 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 permite actualizarea cuantumului amenzilor prin hotărâre de Guvern, în funcție de evoluția indicelui inflației.

Așadar, mecanismul exista deja.

În 17 ani, economia românească a traversat crize, perioade de inflație accelerată, scumpiri ale energiei, majorări salariale și schimbări majore ale pieței publicității.

Între timp, limitele sancțiunilor au rămas nemișcate

Rezultatul este un paradox administrativ: statul a păstrat aceleași cifre în legislație, deși acestea reprezentau sume din ce în ce mai mici în economia reală.

Nu avem suficiente elemente pentru a susține că întârzierea a fost o favoare deliberată făcută televiziunilor. Dar efectul economic al neactualizării este incontestabil.

Statul știe să indexeze. Dar alege ce și când

Inflația afectează simultan veniturile populației, economiile, prestațiile sociale, pragurile fiscale și valoarea sancțiunilor

Numai că statul nu corectează toate aceste efecte cu aceeași promptitudine.

Când salariile sau pensiile trebuie ajustate, discuția se poartă despre constrângeri bugetare, sustenabilitate și disponibilitatea resurselor.

Când pragurile fiscale rămân nemodificate, inflația poate împinge contribuabilii spre obligații mai mari, chiar dacă veniturile lor nu au crescut în termeni reali.

Iar când amenzile rămân înghețate, beneficiul economic al deprecierii revine celor sancționați.

Inflația este aceeași pentru toată lumea. Tratamentul administrativ al efectelor sale este însă selectiv.

Firește, indexarea unor cheltuieli bugetare presupune resurse, în timp ce actualizarea amenzilor nu produce aceeași obligație de finanțare.

Cele două operațiuni nu sunt identice.

Dar tocmai această diferență ar trebui explicată transparent, nu ascunsă în spatele unor formule administrative.

Un stat coerent ar trebui să aibă reguli previzibile privind actualizarea indicatorilor economici

Nu să descopere din când în când că unele sume au rămas blocate în altă epocă.

Amenzile mari nu produc automat televiziuni mai responsabile

Actualizarea ridică însă și întrebarea esențială: vor fi sancțiunile mai eficiente?

Nu neapărat.

Eficiența unei amenzi depinde de cuantumul ei, dar și de probabilitatea aplicării, rapiditatea intervenției și consecvența autorității.

O sancțiune de 440.000 de lei poate avea un efect descurajator important

Dar numai dacă operatorul audiovizual consideră că riscul de a o primi este real.

Altfel, suma maximă rămâne o cifră impresionantă într-un act normativ.

Mai există și problema proporționalității economice.

Aceeași amendă poate reprezenta o lovitură fatală pentru o televiziune locală și o cheltuială suportabilă pentru un mare grup media

Iar dacă încălcarea legislației produce beneficii economice sau de audiență mai mari decât costul probabil al sancțiunii, aceasta riscă să devină o simplă cheltuială de funcționare.

O discuție necesară despre sancțiunile proporționale

Actualizarea cu inflația nu rezolvă această diferență fundamentală.

O eventuală reformă ar putea analiza și amenzi proporționale cu dimensiunea economică a operatorului

Nu doar intervale exprimate în sume fixe.

Evident, un asemenea sistem ar necesita reguli clare, limite de proporționalitate și garanții ferme împotriva sancțiunilor arbitrare.

Mai ales în audiovizual, unde sancționarea încălcării legii nu trebuie confundată cu pedepsirea opiniilor editoriale.

Ideea de bază rămâne simplă

O sancțiune ar trebui să fie suficient de importantă pentru a descuraja încălcarea legii, indiferent de dimensiunea financiară a celui sancționat.

Statul a recuperat inflația. Mai are de recuperat autoritatea

Actualizarea decisă de Guvern este justificată economic și permisă de lege.

Nu reprezintă, prin ea însăși, nici o ofensivă împotriva presei, nici o garanție că derapajele audiovizuale vor fi sancționate mai eficient.

Corectează o anomalie acumulată în aproape două decenii.

Dar oferă și o lecție despre felul în care funcționează statul român:

adoptă mecanisme de reglementare și apoi uită să le întrețină, până când realitatea economică le modifică substanțial efectele.

Inflația, care a erodat ani la rând veniturile și economiile românilor, a erodat în același timp și amenzile celor care încalcă legislația audiovizuală.

Acum, Guvernul a pus capăt reducerilor

Rămâne de văzut dacă CNA va ști să folosească eficient instrumentul actualizat.

Fiindcă între a avea dreptul să sancționezi sever și a exercita competent acest drept există o diferență pe care n-o poate corecta niciun indice al prețurilor de consum.