CEDO îi dă Liei Savonea peste bot: Justiția nu e pușculița judecătorilor, iar independența nu înseamnă dreptul de a-ți vota singur privilegiile

O hotărâre definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului produce un efect mult mai important decât respingerea pretențiilor salariale ale unor magistrați români. Instanța de la Strasbourg pune sub semnul întrebării însuși mecanismul prin care Justiția și-a construit, vreme de două decenii, o parte dintre privilegiile financiare.

Iar pentru Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție și una dintre principalele susținătoare ale revendicărilor salariale ale magistraților, hotărârea reprezintă o serioasă înfrângere de principiu.

Cinci magistrați, restanțe de sute de mii de euro

CEDO a respins cererile formulate de cinci judecători și foști judecători care reclamau încălcarea dreptului de proprietate prin eșalonarea plăților salariale câștigate în instanțele românești.

Sumele pretinse drept restante sunt impresionante: între 30.000 și aproape 572.000 de euro pentru fiecare reclamant.

Curtea nu a anulat hotărârile judecătorești care le recunosc aceste drepturi.

A stabilit însă că eșalonarea plăților, în circumstanțele excepționale ale României, nu a reprezentat o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Judecători care stabilesc drepturi de care pot beneficia chiar ei

Aici se află partea cu adevărat importantă a hotărârii.

CEDO observă că jurisprudența Înaltei Curți și a Curții Constituționale a contribuit la modificarea, în practică, a cadrului de remunerare a magistraților, fără intervenția corespunzătoare a legiuitorului.

Mai grav, judecătorii care au soluționat asemenea litigii puteau deveni ei înșiși beneficiarii drepturilor acordate.

Cu alte cuvinte, cineva putea decide asupra unor avantaje financiare de care urma să profite personal.

CEDO identifică aici posibilitatea unui conflict de interese, fără să stabilească existența lui în fiecare caz.

Este o observație de o gravitate instituțională remarcabilă:

independența Justiției nu poate deveni o autorizație pentru autoreglementare financiară fără limite.

Bugetul statului nu este la dispoziția instanțelor

Strasbourgul mai precizează un principiu fundamental:

judecătorii nu se pot substitui puterilor executivă și legislativă în stabilirea priorităților bugetare.

Pot controla legalitatea actelor autorităților, dar nu pot prelua competența de a decide distribuirea banilor publici.

Or, potrivit datelor guvernamentale consemnate în hotărâre, ÎCCJ și Parchetul General solicitaseră pentru 2026 aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe salariale, inclusiv dobânzi.

Nu discutăm despre o simplă dispută contabilă, ci despre raportul dintre independența judecătorului și responsabilitatea financiară a statului.

Magistrații nu sunt o categorie vulnerabilă

CEDO constată că veniturile reclamanților depășesc considerabil salariile și pensiile medii din România, precum și indemnizațiile unor înalți demnitari.

Prin urmare, plata eșalonată a restanțelor nu i-a lipsit de mijloacele necesare traiului și nu le-a impus o povară individuală excesivă.

Este o distincție esențială între existența unui drept patrimonial și pretenția ca acesta să fie satisfăcut imediat, indiferent de consecințele bugetare.

Ce pierde, de fapt, Lia Savonea

Hotărârea nu o condamnă personal pe Lia Savonea și nici nu soluționează automat toate litigiile salariale aflate pe rolul instanțelor românești.

Dar slăbește considerabil argumentul potrivit căruia orice amânare a achitării acestor restanțe reprezintă, prin ea însăși, o atingere ”intolerabilă” adusă independenței Justiției.

Mai ales, obligă sistemul judiciar să înfrunte o întrebare pe care a evitat-o prea multă vreme:

cine controlează interesele materiale ale celor care au ultimul cuvânt asupra legalității?

Independența Justiției este o garanție pentru cetățean, nu un privilegiu patrimonial al magistratului.

Iar atunci când această diferență trebuie explicată de judecătorii de la Strasbourg, problema este mult mai profundă decât o dispută despre salarii.

Și da, lovitura de la CEDO este – în cazul Liei Savonea – peste bot. Fiindcă aici avem de-a face cu o vietate stranie, pe care o detestă, probabil, chiar și propria pisică.