Victor Ponta se bucură ca un copil că rămâne și pentru alții din SAFE. Cine știe, poate pupă și el ceva!

Victor Ponta a descoperit o comoară de aproape 16 miliarde de euro în decizia CCR privind Programul SAFE. Fostul premier cere rezilierea contractelor militare și redirecționarea banilor către producători români.

Numai că CCR nu a anulat contractele, miliardele europene sunt împrumuturi, nu bani de împărțit, iar o parte dintre achiziții prevăd tocmai producție în România.

Să vedem ce a decis Curtea, ce s-a cumpărat și cât adevăr există în acuzațiile lui Ponta.

CCR a sancționat Guvernul, nu contractele militare

Pe 22 octombrie, CCR a constatat un conflict juridic de natură constituțională provocat de Guvernul Bolojan prin exercitarea competenței de a adopta o ordonanță după demiterea sa prin moțiune de cenzură.

Curtea nu a stabilit că achizițiile SAFE sunt frauduloase și nici nu a anulat contractele. Valabilitatea acestora trebuie analizată individual, în funcție de temeiurile juridice.

Cele 16 miliarde nu sunt bani găsiți într-o valiză

România beneficiază de 16,68 miliarde de euro prin SAFE, sub formă de împrumuturi europene avantajoase, care trebuie rambursate.

Din această sumă, aproximativ 4,2 miliarde sunt destinate infrastructurii cu utilizare duală, inclusiv autostrăzilor A7 și A8.

Pentru echipamente militare sunt prevăzute aproximativ 12,48 miliarde.

Banii sunt condiționați de proiecte eligibile, termene și reguli europene. Nu pot fi redistribuiți discreționar.

Contractele au o istorie anterioară deciziei CCR

Pe 28 aprilie 2026, Parlamentul aprobase principalele proiecte militare SAFE.

Guvernul Bolojan a fost demis pe 5 mai, iar principalele contracte militare au fost semnate pe 29 mai.

Așadar, aprobările și unele proceduri precedaseră moțiunea de cenzură. Existau inclusiv acorduri-cadru mai vechi.

Nu toate achizițiile depind exclusiv de ordonanța contestată la CCR.

Ce a cumpărat România

Principalele contracte anunțate de Ministerul Apărării includ:

• 3,337 miliarde euro: 298 de mașini de luptă ale infanteriei și variante derivate, Rheinmetall.
• 982 milioane euro: sisteme antiaeriene și antidronă SKYNEX, Skyranger și Millennium.
• 450 milioane euro: muniție antiaeriană AHEAD.
• 920 milioane euro: patru nave militare și de intervenție.
• 626 milioane euro: sisteme și rachete Mistral.
• 30,7 milioane euro: drone militare și kituri Scorpion.

Ponta cere drone. Numai că România a cumpărat și drone

Fostul premier susține că România are nevoie de drone și sisteme antidronă, nu de tunuri și tancuri.

Achizițiile includ deja asemenea echipamente.

În plus, experiența războiului din Ucraina arată că dronele completează blindatele și artileria, nu le înlocuiesc integral.

Întrebarea corectă privește proporțiile, performanțele și costurile, nu alegerea propagandistică între drone și tancuri.

Firmele străine trebuie să producă și în România

Contractul Rheinmetall prevede producție la Mediaș, inclusiv integrarea unor componente militare.

Navele urmează să fie construite și echipate într-un șantier naval românesc. Sunt prevăzute și facilități locale pentru muniția AHEAD, precum și asamblarea dronelor.

Dar promisiunile trebuie verificate.

Una este să asamblezi componente importate, alta să deții tehnologia, capacitatea de producție și autonomia întreținerii.

Contracte de cinci ori mai scumpe? Unde sunt dovezile?

Ponta acuză furnizorii străini că ar solicita prețuri de cinci ori mai mari decât cele normale.

Nu prezintă însă comparații tehnico-economice care să demonstreze afirmația.

Prețul echipamentelor militare include adesea muniție, instruire, mentenanță, logistică și transfer tehnologic.

Nu poate fi evaluat exclusiv prin împărțirea valorii contractului la numărul vehiculelor.

Guvernul a refuzat deja achiziții prea scumpe

Un detaliu important, ignorat de Ponta:

potrivit comunicatului guvernamental din 2 iunie, achizițiile pentru 139 de transportoare Piranha 5 și 1.115 platforme auto multifuncționale nu au fost semnate din cauza prețurilor solicitate.

Așadar, unele oferte au fost deja respinse ca prea costisitoare.

De unde putea cumpăra Miruță?

Existau alternative: alți furnizori eligibili, achiziții comune europene ori producție sub licență în România.

Dar SAFE impune condiții privind originea componentelor, cooperarea industrială și termenele contractuale.

Regula generală limitează la 35% valoarea componentelor provenite din afara spațiului eligibil.

Schimbarea furnizorului nu garantează prețuri mai mici, livrări mai rapide sau transfer tehnologic superior.

Rezilierea nu este gratuită

Anularea contractelor poate genera penalități, litigii, pierderi de avansuri și întârzieri militare.

Poate afecta inclusiv calendarul finanțării europene.

Contractele pot fi renegociate ori reziliate dacă există temeiuri juridice și comerciale, nu prin simpla invocare a deciziei CCR.

Poate pupă și Victoraș ceva?

Nu există dovezi că Ponta urmărește beneficii personale din redistribuirea contractelor.

Întrebarea noastră despre eventualii noi beneficiari economici este legitimă:

dacă actualele contracte dispar, cine le înlocuiește și în ce condiții?

Răspundeți voi, prieteni dragi, nu-i așa de greu de dedus.

Cam așa arată, în fapt, dorința nebună a celor care se simt și ei un pic la putere de a dărâma rapid tot ce au încercat să construiască predecesorii. La români, asta e disciplină sportivă strămoșească. Cam ca oina.

Guvernul trebuie să explice prețurile, criteriile de selecție și beneficiile industriale. Cine reclamă fraude trebuie să prezinte probe.

CCR i-a dat dreptate lui Grindeanu într-o problemă constituțională. Nu i-a făcut cadou lui Ponta 16 miliarde de euro.

Banii SAFE nu sunt o pradă de redistribuit politic. Sunt împrumuturi destinate apărării României.

Iar românii le vor plăti. Cu dobândă.

Iar Victoraș… ar face bine să-și acopere, cumva, acuzațiile, în loc să țopăie caraghios pe rețele.