Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului: cine își serbează onomastica și ce tradiții se respectă

Pe 27 octombrie, numeroși români îl prăznuiesc pe Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului. Este ziua în care cei care poartă numele Dumitru, Dumitra sau variante ale acestora își sărbătoresc onomastica, iar credincioșii îl cinstesc prin rugăciune, fapte bune și participarea la slujbe.

Cine își sărbătorește numele

Numele cel mai des întâlnite în această zi sunt Dumitru și Dimitrie, însă lista celor sărbătoriți este mult mai amplă. Potrivit DEPABD, din Ministerul Afacerilor Interne, urări primesc și persoanele numite Dimitri, Dimitriu, Dimitru, Dumitrache, Dumitran, Dumitre, Dumitrică ori Dumitriu.

Sunt incluși și cei care poartă forme populare sau diminutive: Dima, Mitică, Mitache, Mitrea, Mitrel, Mitrică, Mitru și Mitu.

Sărbătoarea nu privește doar bărbații. Femeile cu numele Dumitra, Dumitrița, Dimitrița, Dumitrana sau Dumitrica își serbează și ele onomastica. Pe lista oficială figurează, de asemenea, Demetra, Dimitra, Dimitrica, Dimitrina, Mitra, Mitrica și Mița.

De ce este „cel Nou”

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este adesea confundat cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, pomenit pe 26 octombrie. Deși poartă același nume, cei doi sunt sfinți diferiți, sărbătoriți în zile consecutive. De aceea, ocrotitorul Bucureștiului apare în calendarul ortodox cu apelativul „cel Nou”.

Dimitrie cel Nou s-a născut în secolul al XIII-lea, în satul Basarabov, în apropierea actualului oraș Ruse, din Bulgaria. A petrecut o mare parte din viață retras într-o peșteră de pe malul râului Lom, dedicându-se rugăciunii și postului.

Diferența dintre cei doi constă în motivul cinstirii lor. Sfântul Dimitrie din Tesalonic a fost ucis pentru că și-a apărat credința creștină, motiv pentru care este numit „Mare Mucenic”. Dimitrie cel Nou este, în schimb, pomenit pentru viața ascetică, de unde și titlul de „Cuvios”.

Semnificația numelui Dumitru

Prenumele Dumitru are origini grecești și derivă din „Demetrios”, la masculin, și „Demetria”, la feminin. Conform tradiției, numele este legat de zeița greacă Demetra, divinitatea agriculturii, a fertilității și a recoltelor.

Legătura cu pământul roditor provine tocmai din acest cult antic. Mai târziu, numele s-a răspândit în lumea creștină prin sfinții care l-au purtat, printre care Marele Mucenic Dimitrie și Cuviosul Dimitrie cel Nou.

În limba română, Dumitru este atestat încă din 1387, în Țara Românească, iar forma Dima apare documentată în 1469. De-a lungul timpului au existat și variante precum Dimitru, Dimitra, Demetru sau Dumetru.

Tradițiile zilei

Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou este asociată și cu gesturile de caritate. Mulți credincioși oferă alimente sau alte ajutoare celor nevoiași, aleg să petreacă ziua în liniște, evită certurile și își rezervă mai mult timp pentru rugăciune și familie.

Cel mai important eveniment rămâne însă pelerinajul de la Catedrala Patriarhală din București, unul dintre cele mai mari din România. În fiecare toamnă, credincioși din Capitală și din restul țării vin să se închine la moaștele ocrotitorului Bucureștiului și să participe la slujbe. Tradiția este legată de aducerea raclei în Capitală, în anul 1774.

Manifestările religioase se întind pe mai multe zile și includ Sfânta Liturghie, privegheri și procesiunea „Calea Sfinților”. Pentru 2026, programul anunțat acoperă perioada 18–28 octombrie și prevede așezarea moaștelor în baldachinul de pe Colina Patriarhiei, unde pelerinii se pot ruga pe parcursul sărbătorii.

Cinstirea sfântului nu se limitează însă la pelerinaj. Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou se află la Catedrala Patriarhală pe tot parcursul anului, iar credincioșii pot veni oricând pentru rugăciune și reculegere.