Israelul, blocat într-o criză de guvernare în plin război. Pacea din Orientul Mijlociu se cumpără, nu se câștigă

Securitatea din Orientul Mijlociu a ajuns să funcționeze tot mai mult ca o „pace cumpărată“, în care statele din Golf aleg să plătească pentru liniște în locul unei garanții reale de securitate. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite negociază tot mai des direct cu Teheranul, pe fondul neîncrederii crescânde în protecția oferită de Statele Unite, în timp ce Israelul rămâne prins între criza politică internă și presiunea amenințărilor externe, transmite Avram Gal, vicepreședinte PSD Cluj.

Israelul, blocat între criza de guvernare și amenințarea externă

Potrivit analizei, Israelul traversează o perioadă în care amenințarea venită din afară se suprapune peste o ruptură politică internă. Impasul electoral și negocierile pentru o majoritate în Knesset prelungesc disputa privind conducerea țării, în timp ce războiul continuă să apese asupra vieții cotidiene și asupra instituțiilor.

Avram Gal subliniază însă că o schimbare de guvern nu înseamnă automat o schimbare a modului în care statul își gândește securitatea. Convingerea că pericolele trebuie oprite înainte de a scăpa de sub control rămâne, potrivit acestuia, un punct comun al clasei politice israeliene, indiferent de tabără.

ACTUALITATE

Prima țară care reacționează după ce România are un nou Guvern. Israelul vrea să consolideze „parteneriatul strategic dintre cele două țări”

Golful plătește pentru stabilitate, nu doar pentru securitate

Pentru Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, miza este alta, arată analiza. Viitorul celor două state depinde de investiții, turism, tehnologie și infrastructură, iar toate aceste planuri presupun predictibilitate: avioane care aterizează, nave care ajung la destinație, instalații care funcționează fără întrerupere.

O instalație avariată poate fi reparată rapid. Convingerea investitorilor că un loc este sigur se reface însă mult mai greu, explică Gal, motiv pentru care negocierile cu adversarii ajung să pară, pentru liderii din Golf, mai puțin costisitoare decât așteptarea unei noi demonstrații de forță.

„Pacea cumpărată“ cu Teheranul, între zvonuri și calcule politice

În acest context se încadrează relatările despre fonduri iraniene deblocate sau transferate prin Emirate, dezmințite oficial de Abu Dhabi, precum și presupusa ofertă saudită de un miliard de dolari pentru o înțelegere cu houthii, prin intermediul Teheranului. Niciuna dintre aceste informații nu este confirmată oficial ca tranzacție.

Logica unui astfel de schimb este însă clară, potrivit lui Gal:  resurse economice oferite în schimbul reducerii pericolului. Riscul, atrage el atenția, este ca cel care exercită presiunea să învețe că aceasta funcționează, iar cel care plătește să nu știe niciodată dacă a cumpărat finalul conflictului sau doar o pauză temporară.

Neîncrederea în protecția americană schimbă regulile jocului

Căutarea unor înțelegeri separate cu Teheranul reflectă, potrivit lui Avram Gal, o erodare a încrederii în protecția americană. Monarhiile din Golf nu contestă forța militară a Statelor Unite, dar se întreabă dacă aceasta va fi folosită la timp și în interesul lor direct.

Social-democratul atrage atenția că o eventuală confruntare între Washington și Iran le-ar putea expune tocmai represaliilor de care ar trebui să fie protejate, ceea ce alimentează sentimentul de abandon chiar sub umbrela militară americană.

Monarhiile din Golf caută alternative, de la China la Rusia

Pe fondul acestor incertitudini, statele din Golf își diversifică parteneriatele, apropiindu-se de China și păstrând legăturile cu Rusia, pentru a reduce dependența de o singură capitală, arată analiza. Niciunul dintre acești actori nu oferă, potrivit lui Gal, o garanție de siguranță completă.

„Banii pot opri temporar focul și pot deschide drumul unei soluții. Nu pot înlocui la nesfârșit soluția însăși“, a scris Avram Gal.

El a adăugat că, atâta vreme cât liniștea depinde de avantajul celui capabil să o distrugă, pacea rămâne la discreția acestuia. Prețul real, a mai punctat Gal, îl plătesc oamenii pentru care fiecare armistițiu înseamnă aceeași speranță fragilă: că dimineața nu va fi întreruptă de sirene.