TVR și Radio România, din nou la împărțeala politică. De ce trebuie schimbate conducerile unor instituții care aparțin tuturor românilor

Parlamentul pregătește o nouă rundă de numiri la conducerea Televiziunii Române și a Radioului Public. Dosare, candidaturi, audieri, avize și voturi. Totul într-un ritm amețitor, după o procedură perfect familiară partidelor.

Dar dincolo de formalitățile parlamentare rămâne o întrebare incomodă:

de ce trebuie ca instituțiile care au obligația să informeze imparțial întreaga populație să depindă de negocierile și interesele politicienilor?

Dosarele se depun luni, audierile au loc marți

Birourile permanente reunite ale Parlamentului au declanșat joi, 5 noiembrie, procedurile pentru desemnarea noilor membri ai consiliilor de administrație ale Societății Române de Televiziune (SRTV) și Societății Române de Radiodifuziune (SRR).

Partidele trebuie să depună candidaturile până luni, 9 noiembrie, ora 16.00.

Audierile în comisiile parlamentare de cultură și depunerea avizului comun consultativ sunt programate până marți, 10 noiembrie, ora 12.00.

Un calendar expeditiv pentru selectarea oamenilor care vor administra două instituții publice de importanță națională.

De ce trebuie numite alte conduceri

Procedura are o explicație juridică precisă.

Curtea Constituțională a admis sesizările AUR și a declarat neconstituționale hotărârile Parlamentului privind desemnarea consiliilor de administrație, din cauza nerespectării regulilor referitoare la propunerile grupurilor parlamentare.

La 8 septembrie au fost instalate conduceri interimare: Sorina Matei la TVR și Răzvan Dincă la Radio România.

Prin urmare, actualele numiri sunt necesare pentru restabilirea legalității.

Problema nu este organizarea procedurii, ci mecanismul politic pe care aceasta îl perpetuează.

Independență editorială, dependență politică

Legea nr. 41/1994 stabilește că opt dintre cei 13 membri ai fiecărui consiliu de administrație sunt desemnați la propunerea grupurilor parlamentare.

Așadar, majoritatea administratorilor provine dintr-un mecanism de selecție controlat de partide.

Instituțiile trebuie să informeze imparțial populația, dar oamenii care le administrează sunt aleși în funcție de reprezentarea politică.

Contradicția este evidentă.

Ce legătură are performanța cu rezultatul alegerilor?

Să presupunem că un manager competent stabilizează finanțele instituției, îmbunătățește programele și crește audiența.

De ce ar trebui înlocuit atunci când expiră mandatul, numai fiindcă alt partid a câștigat influență parlamentară?

Un director bun nu devine incompetent în noaptea alegerilor.

Iar un candidat mediocru nu dobândește competențe miraculoase pentru că formațiunea care îl susține are mai multe mandate.

Mandatele limitate și evaluările periodice sunt necesare. Dar criteriul decisiv trebuie să fie performanța profesională, nu aritmetica parlamentară.

Controlul politic nu înseamnă neapărat cenzură directă

Influența asupra unei instituții media poate funcționa fără intervenții explicite asupra știrilor.

Este suficient controlul numirilor, al bugetelor, al promovărilor și al funcțiilor editoriale.

Când jurnalistul știe că superiorul său depinde de un protector politic, autocenzura poate apărea înaintea oricărei dispoziții.

Iar suspiciunea de obediență politică îi afectează inclusiv pe profesioniștii integri.

Instituțiile sunt plătite din bani publici, nu din cotizațiile partidelor

TVR și Radio România sunt finanțate în principal de la bugetul de stat.

Controlul parlamentar asupra cheltuirii banilor este legitim și obligatoriu.

Dar verificarea financiară nu trebuie confundată cu dreptul de a distribui funcții și influență editorială.

Cetățenii finanțează instituțiile. Partidele nu le dețin.

Când vom schimba sistemul, nu doar oamenii?

O reformă autentică ar presupune concursuri și evaluări publice, criterii profesionale verificabile, proiecte manageriale transparente și mandate protejate împotriva intervențiilor arbitrare.

Ar trebui redusă dependența numirilor de configurația parlamentară.

Până atunci, vom continua să asistăm la aceeași ceremonie: partidele negociază, Parlamentul votează, conducătorii se schimbă.

Iar televiziunea și radioul public, care ar trebui să aparțină tuturor românilor, rămân captive unui sistem în care întrebarea esențială nu este „Ce știi să faci?”, ci „Cine te-a propus?”.