Banii trimiși de rude din străinătate nu se impozitează, dar ANAF poate cere dovezi. Ce acte contează
Banii trimiși de rudele aflate în străinătate pot atrage atenția ANAF, chiar dacă, în mod normal, aceste sume nu trebuie declarate și nu sunt impozitate. Fiscul poate solicita justificări privind originea lor, iar dacă proveniența veniturilor nu poate fi stabilită, Codul fiscal prevede o cotă de impozitare de 70%.
Când poate interveni ANAF
Controlul nu este declanșat doar pentru că o persoană a primit un transfer dintr-o altă țară. Inspectorii solicită explicații în cadrul unei verificări a situației fiscale personale, în special atunci când constată diferențe semnificative între veniturile declarate și averea deținută de contribuabil.
Potrivit Codului de procedură fiscală, autoritățile pot analiza tranzacțiile bancare, cheltuielile, bunurile deținute și modul în care s-a schimbat patrimoniul. ANAF compară, astfel, veniturile de care are cunoștință cu situația financiară reală a persoanei verificate.
Mai mult, obligația de a explica originea banilor există chiar și în cazul donațiilor, care nu trebuie incluse în nicio declarație fiscală.
Ce dovezi pot confirma o donație
În situația transferurilor între rude, dovada se bazează pe înscrisuri simple. Printre acestea se numără documentele bancare și mesajele schimbate între persoana care a trimis banii și cea care i-a primit.
Pot fi luate în calcul și alte înscrisuri care atestă faptul că suma a fost dăruită. Dacă beneficiarul reușește să demonstreze că banii provin dintr-o donație, aceștia nu sunt supuși impozitării.
Donațiile din familie, neimpozabile
Regula generală este în favoarea celor care primesc sprijin financiar de la părinți, copii sau alte rude aflate în străinătate. De exemplu, banii trimiși de un român care lucrează în altă țară pentru întreținerea părinților sunt neimpozabili, dacă au caracterul unei donații. Pentru astfel de transferuri nu se depune nici Declarația unică.
Situația se schimbă însă atunci când banii provin din muncă sau din activități economice: prestări de servicii, chirii, investiții sau alte activități profesionale. Astfel, o persoană cu rezidența fiscală în România, plătită de o firmă străină pentru servicii, poate fi obligată să declare veniturile și să plătească impozit.
Tratamentul fiscal depinde de natura activității, de rezidența beneficiarului și de eventualele convenții pentru evitarea dublei impuneri. În ceea ce privește donațiile, legea le include în mod expres în categoria veniturilor scutite.
„Sumele sau bunurile, inclusiv titluri de valoare și aur financiar, primite cu titlu de moștenire ori donație”, prevede articolul 62 din Codul fiscal, în categoria veniturilor neimpozabile.
Când se aplică impozitul de 70%
Cota de 70% este reglementată de articolul 117 din Codul fiscal. Aceasta se aplică veniturilor constatate de autoritățile fiscale a căror sursă nu poate fi identificată și se calculează asupra bazei impozabile ajustate.
Totuși, impozitul nu se aplică automat banilor primiți din străinătate sau transferurilor între membrii aceleiași familii. Mai mult, el nu vizează fondurile a căror proveniență a fost stabilită și care intră în categoriile de venituri impozabile sau neimpozabile prevăzute de Codul fiscal.
Cota de 70% poate fi aplicată doar în urma procedurilor legale de verificare, atunci când autoritățile fiscale nu reușesc să identifice originea veniturilor.