SPP ar putea rămâne fără dreptul de a culege informații. Cine îl păzește pe demnitar și cine îl supraveghează?
Serviciul de Protecție și Pază ar putea pierde una dintre cele mai puțin cunoscute, dar importante atribuții ale sale: dreptul de a culege informații, inclusiv prin activități acoperite.
Un proiect legislativ inițiat de deputatul USR Emanuel Ungureanu propune transformarea SPP într-o structură dedicată exclusiv protecției demnitarilor și pazei obiectivelor oficiale.
Inițiativa ridică o întrebare esențială:
de ce are nevoie serviciul care păzește conducătorii statului de propriile capacități informative, câtă putere îi conferă acestea și cine controlează utilizarea informațiilor obținute?
Ce spune legea actuală. SPP poate desfășura activități acoperite
Contrar percepției că SPP este exclusiv serviciul responsabil de gărzile de corp ale demnitarilor, legislația îi conferă atribuții considerabil mai largi.
Articolul 14 din Legea nr. 191/1998 permite instituției să organizeze și să desfășoare, deschis sau acoperit, activități de culegere, verificare și valorificare a informațiilor.
Există însă o limitare importantă: aceste activități trebuie să fie necesare îndeplinirii misiunilor de protecție și pază.
Informațiile operative de altă natură trebuie transmise autorităților competente.
Mai mult, Legea nr. 51/1991 include explicit SPP printre instituțiile care desfășoară activități informative pentru securitatea națională.
Așadar, nu discutăm despre o presupusă activitate clandestină, ci despre competențe prevăzute expres în legislația românească.
Ce vrea să schimbe proiectul Ungureanu
Inițiativa propune modificarea ambelor legi, astfel încât activitatea de informații pentru securitatea națională să revină SRI și SIE, iar SPP să se concentreze asupra protecției demnitarilor.
Serviciul ar păstra atribuții precum prevenirea atentatelor, organizarea dispozitivelor de securitate, intervențiile antiteroriste, identificarea obiectelor suspecte și protejarea sediilor și reședințelor oficiale.
Ar pierde însă competențele de culegere, verificare și valorificare a informațiilor prin activități informative proprii.
Proiectul mai propune eliminarea posibilității ca personalul SPP să fie pregătit în instituțiile de specialitate ale SRI. Instruirea ar urma să fie realizată prin structuri proprii, MApN, MAI sau instituții civile și militare similare din străinătate.
Contradicția dintre declarațiile președintelui și legislație
Inițiativa apare după declarațiile președintelui Nicușor Dan, care a prezentat SPP drept o structură de protecție și pază, contestând informațiile jurnaliștilor privind atribuțiile sale informative.
Emanuel Ungureanu a invocat tocmai această contradicție.
„Practic, facem o corelare între spusele președintelui și lege, pentru că, la această oră, legea spune altceva”,
a declarat deputatul.
Acesta a ridicat inclusiv problema utilizării informațiilor obținute de serviciul condus de Lucian Pahonțu, aflat la conducerea instituției de aproximativ două decenii.
Întrebările sunt legitime. Ele nu constituie însă dovezi că SPP ar fi folosit ilegal informațiile colectate.
Cine identifică amenințările înaintea unui atentat?
Există și o problemă practică importantă.
Protejarea unui demnitar presupune mult mai mult decât prezența unor agenți înarmați.
Este necesară identificarea amenințărilor, evaluarea persoanelor periculoase, verificarea traseelor și anticiparea unor eventuale atacuri.
Dacă SPP pierde propriile competențe informative, aceste activități vor necesita o cooperare și mai strânsă cu SRI, Poliția și celelalte instituții competente.
Proiectul păstrează anumite posibilități de verificare și obținere a datelor oficiale.
Prin urmare, nu ar transforma SPP într-o instituție lipsită de orice capacitate de documentare.
Diferența esențială privește eliminarea activităților informative propriu-zise.
Reforma necesită mai mult decât eliminarea unor atribuții
Reducerea competențelor unui serviciu special poate reprezenta un pas către delimitarea mai clară a responsabilităților instituționale.
Dar simpla eliminare a unor prevederi legislative nu garantează automat un control democratic mai eficient.
Ar trebui stabilite mecanisme precise de transmitere a informațiilor, responsabilitățile fiecărei instituții și procedurile prin care sunt evaluate amenințările împotriva demnitarilor.
Deocamdată, discutăm despre o inițiativă legislativă, nu despre o modificare adoptată.
Miza reală este construirea unui sistem în care protecția demnitarilor funcționează impecabil, fără ca instituțiile însărcinate cu această protecție să acumuleze competențe insuficient controlate.
Iar pentru asta este nevoie de o reformă atent construită, nu doar de mutarea unor atribuții dintr-un serviciu în altul.