O avocată din România a pledat la CEDO cu procese inventate de calculator. A fost trimisă acasă pentru doi ani

Publicat: 21 nov. 2026, 17:37, de Radu Caranfil, în NECONVENTIONAL , ? cititori
O avocată din România a pledat la CEDO cu procese inventate de calculator. A fost trimisă acasă pentru doi ani

Inteligența artificială poate scrie poezii, compune scrisori de dragoste, rezolva probleme matematice și explica legislația. Uneori, cu un entuziasm demn de cauze mai bune, inventează și hotărâri judecătorești.

O avocată din România a descoperit acest lucru pe propria piele, după ce a prezentat Curții Europene a Drepturilor Omului argumente juridice generate de inteligența artificială, fără să le verifice.

Judecătorii de la Strasbourg au constatat că documentele conțineau procese inexistente, paragrafe imaginare și precedente judiciare care contraziceau chiar argumentele pe care trebuiau să le susțină.

Rezultatul:

doi ani de interdicție de a reprezenta sau asista reclamanți în fața CEDO.

Procese care n-au existat niciodată, dar arătau foarte bine pe hârtie

Potrivit comunicatului oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului, publicat la 18 noiembrie 2026, avocata era unul dintre cei doi reprezentanți ai reclamanților într-un dosar aflat pe rolul instanței.

Observațiile juridice depuse în numele clienților conțineau numeroase erori privind jurisprudența CEDO.

Judecătorii au identificat trei categorii de probleme.

Prima: trimiteri la cauze complet inexistente, inventate de sistemele de inteligență artificială.

A doua: paragrafe fictive atribuite unor hotărâri autentice. Cu alte cuvinte, deciziile existau, dar pasajele invocate de avocată nu.

A treia categorie este probabil cea mai spectaculoasă: hotărâri reale, dar fără legătură cu argumentele prezentate sau care le contraziceau direct.

Așadar, calculatorul nu s-a mulțumit să inventeze jurisprudență.

A reușit, în anumite situații, să furnizeze argumente împotriva propriei pledoarii.

Iar toate acestea au ajuns în documentele oficiale prezentate uneia dintre cele mai importante instanțe internaționale…

Avocata a recunoscut folosirea inteligenței artificiale

Confruntată cu erorile descoperite, avocata a recunoscut că utilizase instrumente de inteligență artificială pentru redactarea observațiilor.

A descris problemele drept „inexactități” și „erori de citare”.

Judecătorii au considerat însă că explicația minimaliza gravitatea situației.

Nu era vorba despre câteva numere de pagină greșite sau despre confuzii izolate.

Documentele prezentau un număr mare de erori repetate și substanțiale, incompatibile cu obligațiile profesionale ale unui avocat.

Mai mult, numeroase greșeli ar fi putut fi descoperite printr-o simplă verificare a bazei de date HUDOC, unde este disponibilă jurisprudența Curții.

Practic, avocata avea la dispoziție instrumentul oficial necesar verificării informațiilor, dar nu l-a folosit suficient.

Curtea a pierdut timp verificând invențiile calculatorului

Consecințele au depășit simpla compromitere a documentelor juridice.

Judecătorii au fost nevoiți să aloce timp verificării referințelor, să inițieze procedura disciplinară prevăzută de regulamentul Curții și să solicite explicații persoanelor și instituțiilor implicate.

Au fost consultate inclusiv Guvernul României și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Camera care examina dosarul a propus excluderea avocatei de la reprezentarea reclamanților pentru doi ani.

La 13 noiembrie 2026, președintele CEDO a aprobat propunerea, în temeiul articolului 44D din Regulamentul Curții.

Interdicția privește activitatea în fața CEDO.

Nu echivalează cu excluderea avocatei din profesie sau cu suspendarea automată a dreptului de a profesa în România.

Uniunea Barourilor: omul răspunde, nu calculatorul

Reacția Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost lipsită de ambiguități.

Folosirea inteligenței artificiale în activitatea juridică presupune un control uman efectiv, iar avocatul răspunde pentru întregul conținut al documentului pe care îl semnează și îl depune.

Instrumentele digitale pot ajuta la cercetarea juridică, organizarea informațiilor și redactarea documentelor, dar rezultatele lor trebuie verificate independent.

Este o distincție fundamentală.

Un program informatic poate genera texte care par riguros argumentate, complete cu numere de dosare, date și trimiteri la jurisprudență.

Aparența de precizie nu garantează existența informațiilor invocate.

În domeniul inteligenței artificiale generative, fenomenul este cunoscut drept „halucinație”:

producerea unor informații false, prezentate într-o formă aparent credibilă.

Problema nu este că avocații folosesc inteligența artificială

Cazul de la Strasbourg ridică o problemă mult mai importantă decât greșeala unui singur profesionist.

Inteligența artificială este deja utilizată în cabinete de avocatură, redacții, instituții publice, companii și universități.

Poate accelera spectaculos anumite activități, dar poate produce și erori greu de identificat atunci când utilizatorul nu cunoaște suficient domeniul în care lucrează.

Un jurist care citează o hotărâre inexistentă, un jurnalist care publică statistici inventate sau un funcționar care întocmește documente pe baza unor informații false pot provoca prejudicii reale.

Responsabilitatea nu dispare pentru că greșeala a fost produsă inițial de un program informatic.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a sancționat simpla utilizare a inteligenței artificiale. A sancționat prezentarea unor argumente neverificate și încălcarea obligațiilor profesionale.

Iar această diferență trebuie înțeleasă foarte bine.

Inteligența artificială poate fi un asistent extraordinar. Dar nu poate prelua responsabilitatea profesională a celui care îi folosește rezultatele.

La Strasbourg, o avocată a descoperit că poți delega calculatorului redactarea argumentelor, dar nu și răspunderea pentru ele.

Iar calculatorul, spre deosebire de utilizatoarea sa, nu a primit nicio interdicție.

Poate continua să inventeze procese, dacă îi cere cineva priceput. Și rău-intenționat.

Există însă și o dimensiune mai puțin inocentă a acestei probleme: tentația de a folosi inteligența artificială ca instrument al imposturii.

Pentru cineva care nu stăpânește un domeniu, AI poate deveni o scurtătură seducătoare către aparența competenței.

Poți simula erudiția, poți fabrica argumente sofisticate, poți împrumuta autoritatea unor specialiști fără să le fi aprofundat cunoștințele.

Iar impostura capătă astfel o eficiență tehnologică fără precedent.

Pericolul nu mai constă numai în faptul că inteligența artificială poate produce falsuri, ci și în disponibilitatea unor oameni de a le transforma deliberat în dovezi ale propriei competențe.

Nu mai vorbim despre o simplă eroare de documentare, ci despre posibilitatea industrializării imposturii intelectuale.