România, gigantul agricol care încă nu știe să-și valorifice bogăția. Producție de 23 de miliarde de euro și cea mai mare creștere din UE

Publicat: 22 nov. 2026, 10:32, de Radu Caranfil, în Agricultura , ? cititori
România, gigantul agricol care încă nu știe să-și valorifice bogăția. Producție de 23 de miliarde de euro și cea mai mare creștere din UE
ne amintim de această imagine frumoasă cu care începe un film-cult _ Gladiator

România are de secole una dintre cele mai importante resurse naturale ale Europei: un teritoriu agricol întins, terenuri fertile și condiții favorabile producerii unor cantități uriașe de hrană.

Cifrele publicate de Eurostat confirmă încă o dată acest potențial.

În 2025, valoarea producției agricole românești a crescut cu 13,6%, cel mai mare avans dintre toate cele 27 de state ale Uniunii Europene.

Cu o producție evaluată la aproximativ 23 de miliarde de euro, România ocupă locul al șaptelea în clasamentul agricol european.

Performanța este remarcabilă, dar readuce în discuție și un paradox economic persistent:

țara care produce cereale și semințe oleaginoase în cantități impresionante continuă să importe numeroase alimente obținute prin prelucrarea materiilor prime agricole.

România, prima în Europa la ritmul de creștere

Potrivit datelor Eurostat pentru 2025, valoarea producției agricole a Uniunii Europene a ajuns la 558,7 miliarde de euro, față de 532,9 miliarde în anul precedent.

Creșterea medie europeană a fost de 4,8%.

România a înregistrat un avans de 13,6%, depășind toate celelalte state membre. Creșteri de peste 10% au mai fost consemnate în Cehia, Irlanda, Estonia, Slovacia și Austria.

În 22 dintre cele 27 de state, valoarea producției a crescut. Grecia și Cipru au înregistrat cele mai importante scăderi.

România se află pe locul al șaptelea după valoarea totală a producției, în urma unor economii agricole precum Franța, Germania, Italia, Spania, Polonia și Țările de Jos.

Trebuie însă făcută o distincție:

Eurostat măsoară valoarea producției, influențată atât de cantitățile realizate, cât și de prețuri.

Creșterea de 13,6% nu reprezintă exclusiv un spor al volumelor recoltate și nu înseamnă că profiturile fermierilor au avansat în aceeași proporție.

Pământul românesc poate produce enorm

Potențialul agricol al României este cunoscut de secole.

Câmpiile fertile, în special cele din sudul și estul țării, au susținut agricultura și exporturile de cereale încă din perioada în care transporturile pe Dunăre și prin porturile Mării Negre reprezentau principalele legături comerciale cu Europa.

Astăzi, România se numără printre producătorii importanți ai Uniunii Europene la grâu, porumb, floarea-soarelui și alte culturi de câmp.

Potrivit Institutului Național de Statistică, România deține aproximativ 7,2% din suprafața agricolă utilizată a Uniunii și produce, în mod obișnuit, peste o zecime din cerealele comunitare.

Această capacitate reprezintă un avantaj economic real, dar și o responsabilitate:

agricultura trebuie să reziste tot mai bine secetei, fluctuațiilor pieței și creșterii costurilor de producție.

Mare producător de materii prime, importator de produse finite

Aici apare una dintre marile contradicții ale economiei românești.

România exportă cantități importante de cereale și semințe oleaginoase, dar importă carne, produse lactate, fructe, legume și numeroase alimente procesate.

Potrivit unei analize a Institutului de Economie Agrară, prezentată în august 2026, dezechilibrul comercial este legat inclusiv de capacitatea insuficientă de prelucrare a materiilor prime agricole în interiorul țării.

Un exemplu simplu explică mecanismul:

grâul exportat ca materie primă are o anumită valoare comercială.

Transformat în făină, paste făinoase, biscuiți sau alte produse alimentare, poate genera venituri suplimentare, locuri de muncă și activitate economică în mai multe sectoare.

Același principiu este valabil pentru semințele oleaginoase, lapte, carne și fructe.

Industria alimentară românească produce, desigur, numeroase bunuri finite, însă capacitatea sa nu acoperă integral cererea internă și nici întregul potențial al producției agricole.

Importăm mai multă hrană decât exportăm

Datele comerciale pentru anul 2025 indică importuri agroalimentare românești de aproximativ 16,1 miliarde de dolari și exporturi de circa 14,3 miliarde.

Rezultă un deficit comercial de aproximativ 1,85 miliarde de dolari, potrivit datelor comerciale analizate în raportul Departamentului american al Agriculturii.

Problema nu este că România importă alimente. Comerțul internațional permite diversificarea produselor și aprovizionarea permanentă a pieței.

Problema economică este că valoarea materiilor prime exportate nu compensează întotdeauna cheltuielile pentru alimentele și produsele procesate importate.

Pentru reducerea acestui dezechilibru, România are nevoie de investiții în procesare, depozitare, logistică, irigații și organizarea producătorilor.

Agricultura europeană a stabilit un record istoric

La nivelul Uniunii Europene, producția vegetală a fost evaluată la 273,2 miliarde de euro în 2025, reprezentând 48,9% din total.

Producția animalieră a ajuns la 238,2 miliarde de euro, în creștere cu 9,2%.

Alte 47,3 miliarde de euro au provenit din servicii agricole și activități conexe.

Costurile bunurilor și serviciilor utilizate în agricultură au însumat 309,1 miliarde de euro. Valoarea adăugată brută a sectorului a ajuns la 249,5 miliarde, în creștere cu 8,8%.

Aceste cifre arată dimensiunea economică a agriculturii europene, dar și importanța productivității și a controlului costurilor.

De la grânarul Europei la furnizorul european de produse alimentare

România are resurse naturale, producție agricolă importantă, experiență și acces la piața europeană.

Dispune și de finanțări comunitare considerabile pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Ceea ce trebuie consolidat este capacitatea de a transforma mai mult din această producție în bunuri finite, cu valoare adăugată ridicată.

Un sector agroalimentar competitiv are nevoie de ferme productive, dar și de fabrici, sisteme de irigații, depozite frigorifice, infrastructură de transport și rețele comerciale eficiente.

Performanța înregistrată în 2025 arată cât de mult poate produce agricultura românească.

Nu garantează însă repetarea aceluiași ritm de creștere în anii următori.

România are potențialul de a contribui substanțial la hrănirea Europei. Următoarea provocare este să câștige mai mult din ceea ce produce.

Pentru că adevărata putere agricolă a unei țări nu se măsoară numai în grânele pe care le exportă, ci și în valoarea economică pe care reușește să o păstreze acasă.