Adio, orfelinate! Reforma care schimbă fața protecției sociale: infuzie masivă de fonduri în acest an

Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale a pus pe masa Guvernului un proiect de act normativ care promite să schimbe radical fața sistemului de protecție socială din România. Nota de fundamentare a proiectului descrie o realitate dură: standardele actuale de cost nu mai reflectă demult prețurile reale la energie, alimente și servicii, împingând instituțiile de profil spre un blocaj funcțional.

Începând cu anul 2026, mecanismul de finanțare pentru copii, persoane cu dizabilități și vârstnici va intra într-o nouă etapă, cu o infuzie masivă de fonduri menită să acopere inflația record din ultimii patru ani.

O creștere necesară, dar costisitoare

Punctul central al reformei este actualizarea alocației zilnice de hrană. Dacă în prezent aceasta este plafonată la 22 de lei, noul proiect propune un salt la 32 de lei pe zi. Această creștere de aproximativ 45% a fost calculată prin aplicarea succesivă a ratelor inflației comunicate de Institutul Național de Statistică pentru perioada 2022-2025.

Impactul se traduce în procente de creștere a standardelor totale de cost (suma totală alocată per beneficiar/an) care vor pune presiune pe bugetul de stat, dar vor oferi oxigen furnizorilor de servicii:

• Sectorul protecției copilului: Va beneficia de cea mai mare creștere medie, de 44%, reflectând necesitatea de a oferi condiții de trai comparabile cu cele dintr-o familie.
• Persoanele cu dizabilități: Standardele de cost pentru centrele rezidențiale și de zi vor crește în medie cu 35,24%.
• Vârstnicii: Pentru bătrânii cu gradul I de dependență (cei care necesită îngrijire permanentă), statul va aloca cu 18.186 lei mai mult pe an față de nivelul actual, atingând pragul de 102.674 lei/beneficiar.

Finalul erei orfelinatelor

O schimbare simbolică și structurală majoră este eliminarea definitivă a costurilor standard pentru centrele de plasament. Potrivit documentului, procesul de dezinstituționalizare se apropie de final. La 30 septembrie 2025, în România mai funcționau doar 13 centre de plasament, toate aflate în etape avansate de închidere.

Din 2026, statul nu mai prevede bugete pentru aceste structuri mamut, direcționând fondurile exclusiv către casele de tip familial și apartamentele de tip rezidențial, unde îngrijirea este personalizată. Este pasul final într-o reformă începută în urmă cu două decenii, menită să ofere copiilor un mediu cât mai apropiat de cel familial.

Un nou algoritm: salarii, utilități și vouchere de vacanță

Proiectul nu este doar o listă de cifre, ci introduce o metodologie de calcul complexă. Standardele de cost pentru 2026 au fost fundamentate pe mai mulți piloni:

1. Cheltuieli de personal: Au fost incluse majorările din OUG 19/2024 și s-a ținut cont de noile grile salariale. De asemenea, a fost inclusă indemnizația de hrană și voucherele de vacanță conform noilor reglementări fiscale.
2. Utilitățile și logistica: Pentru prima dată, s-a luat în calcul explozia prețurilor la gaze, electricitate și apă, factori care în ultimii doi ani au forțat autoritățile locale să facă eforturi bugetare imense pentru a menține centrele deschise.
3. Standarde de calitate: Finanțarea va fi legată direct de normativul de personal. De exemplu, în centrele pentru persoane cu dizabilități, se menține un raport strict (ex: 1 angajat la 1,25 beneficiari în centrele de îngrijire și asistență) pentru a garanta calitatea serviciilor.

Reforma pentru vârstnici

Pentru segmentul persoanelor vârstnice, Ministerul Muncii a lucrat alături de Banca Mondială (în cadrul PNRR) pentru a stabili costuri orare de îngrijire în funcție de gradele de dependență (I, II sau III).

Această nouă logică financiară impune indicatori de performanță severi. Nicio unitate de îngrijire la domiciliu sau cămin de bătrâni nu va primi finanțare dacă nu demonstrează implementarea unui sistem de evaluare a satisfacției beneficiarilor; capacitatea de a oferi un „continuum de servicii” (suport pentru îngrijitorii informali, nu doar cazare); respectarea planificării înființării serviciilor bazată pe nevoile reale ale comunității.

Nota de fundamentare stipulează că aceste creșteri nu sunt opționale, ci reprezintă „singura sursă de acoperire a nevoilor de bază” pentru mii de români vulnerabili. Prin această decizie, Ministerul Muncii recunoaște oficial că vechile standarde condamnau beneficiarii la un nivel de trai sub limita decenței.