ALERTĂ Plan roșu de intervenție la Spitalul Județean din Alba Iulia. Incendiu la subsol, pacienții nu au fost evacuați

Un incendiu a izbucnit sâmbătă seară la subsolul Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, determinând autoritățile să activeze planul roșu de intervenție. După evaluarea situației, s-a stabilit că nu este necesară evacuarea pacienților internați în unitatea sanitară.

Potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență Alba, apelul de urgență a semnalat degajări de fum provenite dintr-o boxă de la subsolul spitalului.

La fața locului au fost mobilizate rapid trei autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autoscară, un echipaj de descarcerare și o autospecială de prim ajutor medical, în cadrul procedurilor specifice planului roșu.

Verificările au arătat că incendiul a fost provocat de un corp de iluminat (neon), iar flăcările nu s-au extins către alte spații ale clădirii. Deși fumul a impus intervenția de urgență, situația a fost ținută sub control, fără risc imediat pentru pacienți sau personal.

La scurt timp după intervenție, planul roșu a fost dezactivat, iar pompierii au continuat operațiunile de localizare și stingere completă a focarului, precum și de ventilare a spațiilor afectate.

Incidentul readuce în atenție vulnerabilitatea infrastructurii spitalicești, unde chiar și un incident aparent minor – precum un corp de iluminat defect – poate genera un scenariu de urgență major. Din fericire, în acest caz, reacția rapidă a autorităților a prevenit consecințe grave.

Intervenția este în desfășurare pentru asigurarea completă a zonei, iar activitatea medicală a spitalului nu a fost suspendată.

De ce apar atât de frecvent genul ăsta de accidente?

Apar des dintr-un amestec banal și toxic: clădiri îmbătrânite + improvizații + mentenanță făcută “la limită” + suprasolicitare. Pe scurt, nu e “ghinion”, e sistem.

1) Infrastructură veche, proiectată pentru altă epocă

Multe spitale funcționează în clădiri vechi (sau extinse pe bucăți), cu instalații electrice gândite pentru consumuri mici și pentru aparatură de acum 30-50 de ani. Azi ai aparate, prize, UPS-uri, aer condiționat, servere, încărcătoare, totul merge simultan. Cablurile și tablourile nu au fost făcute pentru asta.

2) “Cârpeală” permanentă, în loc de modernizare reală

Când nu ai bani sau voință, nu schimbi instalația cap-coadă. Schimbi “doar ce arde”. Rezultatul: un patchwork de circuite, prelungitoare, tablouri suplimentare, conexiuni refăcute “repede”, uneori fără documentație la zi. Un spital devine un fel de Lego electric.

3) Mentenanță subfinanțată și subdimensionată

În multe unități, echipele tehnice sunt mici, plătite modest și alergate non-stop. Preventivul (verificări periodice, înlocuiri înainte să cedeze) e primul care cade când e criză de timp și buget. Se lucrează reactiv: se repară după ce se strică, nu înainte.

4) Instalații auxiliare “invizibile” care sunt, de fapt, bombe cu ceas

Subsoluri, boxe, spații tehnice: acolo stau cabluri, corpuri de iluminat, tablouri secundare, ventilatoare, pompe, depozitări temporare. Sunt zone “uitate”, cu praf, umezeală, infiltrații. Un neon, o balastieră, un contact oxidat, o izolație mâncată… și ai fum.

5) Suprasolicitare și funcționare 24/7

Spitalul nu se “închide” ca să schimbi instalația. Totul trebuie făcut pe bucăți, în ferestre mici de timp, cu compromisuri. Orice lucrare majoră înseamnă stres logistic, mutări, riscuri, nervi. Așa că se tot amână… până când nu se mai poate.

6) Achiziții “pe preț mic” și calitate variabilă

Când criteriul dominant e costul (și uneori “relația”), ajungi cu materiale mediocre, corpuri de iluminat slabe, execuție grăbită. Electricitatea e genul de domeniu unde ieftin azi poate însemna scump și periculos mâine.

7) Cultura românească a “merge și-așa”

Prelungitor în prelungitor, improvizații pentru încă un aparat, siguranțe “care tot sar” și sunt “rezolvate”, uși de compartimentare ținute deschise, depozitări aiurea pe coridoare tehnice. Nu din răutate, ci din obișnuință și presiune. Dar la incendii, “merge și-așa” devine “arde și-așa”.

8) Control și responsabilitate difuze

Când se întâmplă ceva, se caută vinovatul punctual (“un neon”). Rareori se face public, clar, brutal de sincer: ce era neregulă în sistem, ce investiții lipsesc, cine a amânat, cine a semnat recepții, cine nu a făcut verificări. Dacă responsabilitatea se topește în aer, accidentele reapar.

Ce e cel mai trist?

Că multe dintre aceste incidente sunt “mici” doar prin noroc: un focar într-o boxă la subsol, fum, plan roșu, apoi “nu se impune evacuarea”. Data viitoare, poate nu mai e doar fum.