„Am antrenat inteligența artificială care mi-a luat jobul”: începutul unei crize globale

Ceea ce până ieri părea doar un avertisment teoretic a devenit realitate. Kathryn Sullivan, angajată timp de 25 de ani la Commonwealth Bank of Australia, a fost concediată după ce a contribuit direct la instruirea chatbotului care i-a preluat postul.

Povestea ei, relatată recent de presa australiană, nu e doar o întâmplare spectaculoasă, ci un simbol al unei dileme mondiale: ce facem atunci când tehnologia avansează mai repede decât etica, legislația și protecția muncii?

1. povestea lui Kathryn – între loialitate și ironie crudă

Kathryn Sullivan era unul dintre oamenii de bază ai departamentului de relații cu clienții. Ca mulți alți angajați dedicați, ea a acceptat să participe la programul intern prin care banca testa și îmbunătățea un nou chatbot. Sarcina părea banală: să ofere exemple de conversații, să corecteze răspunsurile mașinii, să arate unde logica algoritmului deraia.

Numai că, în scurt timp, acel chatbot a devenit suficient de bun încât să preia exact sarcinile ei. Ironia e devastatoare: după un sfert de secol de muncă, Kathryn a fost înlocuită de ceea ce ea însăși ajutase să crească. „Involuntar, am antrenat inteligența artificială care mi-a luat jobul”, a mărturisit ea cu amărăciune.

2. concedieri mascate de „eficiență”

În iulie 2025, banca a făcut 45 de concedieri, justificând că volumul apelurilor telefonice a scăzut datorită AI-ului. O explicație clasică, împachetată frumos în limbaj de corporație: „optimizare a resurselor”.

Doar că realitatea a contrazis imediat această retorică. După scurt timp, numărul de apeluri a crescut, clienții reclamând că chatbotul nu reușea să gestioneze problemele mai complicate. Presa a aflat că banca a fost nevoită să își reangajeze o parte dintre oamenii concediați, recunoscând implicit că AI-ul nu era pregătit pentru un rol complet autonom.

Cazul a ajuns și pe masa Comisiei pentru Muncă din Australia, unde sindicatele au denunțat situația ca fiind „o insultă la adresa loialității angajaților”.

3. refuzul unei reveniri fără demnitate

În cele din urmă, Commonwealth Bank i-a propus lui Kathryn reîncadrarea. Însă ea a refuzat, invocând lipsa de securitate și respect. „Cum să mă întorc într-un loc unde știu că oricând pot fi din nou dată afară pentru că un algoritm e mai ieftin?”, a spus ea.

Această decizie arată mai mult decât frustrarea unui om: arată ruptura de încredere dintre angajați și instituții în era digitală. Dacă până acum oamenii se temeau de restructurări sau de „outsourcing”, acum apare o nouă teamă – cea a înlocuirii de către un software la a cărui dezvoltare participi chiar tu.

4. unde greșesc băncile și companiile mari

Cazul Commonwealth Bank nu e singular. Din Statele Unite până în Europa, din call-centere până în birourile de avocatură, tot mai multe firme experimentează cu înlocuirea rapidă a angajaților prin AI.

Problema nu e neapărat utilizarea inteligenței artificiale, ci modul grăbit, lipsit de strategie și empatie în care aceasta e introdusă:

• Graba pentru reducerea costurilor – algoritmul e mai ieftin, nu are concediu, nu cere salariu și nu se plânge. Dar această „eficiență” ignoră calitatea serviciului și impactul social.
• Lipsa consultării – angajații sunt tratați ca piese de schimb, nu ca parteneri în procesul de inovare.
• Absența reglementării – nu există norme clare care să protejeze lucrătorii de scenariul paradoxal în care ajung să-și creeze propriii înlocuitori.

5. două teste pentru inteligența artificială: etic și strategic

Dincolo de emoția cazului Kathryn, rămân două întrebări fundamentale.

Testul etic: este corect ca un angajat să fie concediat pentru că a participat la dezvoltarea unui instrument digital menit să-l sprijine? Aici nu vorbim doar de „economie”, ci de o chestiune morală. Dacă loialitatea și expertiza pot fi răsplătite prin marginalizare, înseamnă că încurajăm cinismul și dezumanizarea relațiilor de muncă.

Testul strategic: chiar funcționează AI-ul mai bine decât omul? Experiența spune că nu întotdeauna. Clienții reclamă frecvent incapacitatea chatboturilor de a gestiona situații atipice, de a înțelege contextul emoțional sau cultural al unei probleme. Așadar, în goana după profit, multe companii sacrifică exact ceea ce ar trebui să protejeze: calitatea serviciului și încrederea consumatorului.

6. tehnologia fără suflet

Inteligența artificială are o forță uriașă. Poate procesa date, poate răspunde instant, poate reduce timpii de așteptare. Dar îi lipsește ceea ce oamenii ca Kathryn aduceau: răbdarea de a asculta, empatia de a calma un client, intuiția de a înțelege ce nu se spune direct.

În banking, un „bună ziua” rostit cu căldură și un răspuns simplu la o problemă complicată valorează uneori mai mult decât zeci de rânduri generate de un algoritm. Iar aici e marele risc: să sacrificăm experiența umană pe altarul unei eficiențe reci.

7. impact social și cultural

Cazul Sullivan are ecouri mai largi:

• Insecuritate colectivă – angajații din toate domeniile încep să se întrebe: „Oare eu sunt următorul?”
• Decredibilizarea companiilor – firmele care aleg să-și concedieze oamenii pentru AI se expun unui val de critică publică și pierd loialitatea clienților.
• Polarizarea socială – cei care controlează tehnologia devin tot mai puternici, iar cei care o folosesc riscă să devină simpli executanți dispensabili.

8. lecția sindicatului și rolul statului

Sindicatele australiene au reacționat rapid, cerând ca angajații să fie protejați și incluși în deciziile legate de AI. Dar aici nu e vorba doar de sindicate: e nevoie de o reglementare clară, națională și internațională.

Statul nu poate rămâne spectator. Trebuie să stabilească reguli: când și cum poate fi introdusă o tehnologie care înlocuiește oameni, ce compensații există, cum se asigură reconversia profesională. În lipsa acestor cadre, cazurile precum cel al lui Kathryn vor deveni regulă, nu excepție.

9. dilema universală: progres sau impersonalitate?

Inteligența artificială e inevitabilă. Nu putem să ne întoarcem la telefonul cu disc doar pentru că ne e teamă de smartphone. Însă progresul nu poate însemna distrugerea factorului uman.

Întrebarea reală e: cum combinăm eficiența AI cu valoarea inestimabilă a oamenilor? Dacă răspunsul companiilor va fi doar „înlocuim”, atunci societatea riscă să se transforme într-un laborator rece, unde fiecare om e doar o verigă temporară.

Inteligența artificială – necesară, dar nu suficientă

Cazul Commonwealth Bank e o alarmă globală. Nu pentru că ar demonstra că AI-ul e „malefic”, ci pentru că arată cât de periculos e să îl folosim fără discernământ.

Inteligența artificială este extrem de necesară.

Ea poate optimiza fluxuri, poate prelua sarcinile repetitive, poate elibera timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Dar nu trebuie să fie niciodată folosită pentru a înlocui factorul uman competent, chiar dacă tehnic acest lucru e posibil.

Un algoritm poate să scrie fraze, dar nu poate înțelege ezitarea din vocea unui client disperat. Poate procesa mii de date, dar nu poate oferi încrederea pe care o inspiră un om.

Adevărata provocare a epocii noastre nu este să alegem între AI și oameni, ci să găsim echilibrul în care AI-ul completează, nu elimină umanitatea.

Numai așa progresul va fi real, iar povești precum cea a lui Kathryn Sullivan vor rămâne excepții, nu norma viitorului.