ANALIZĂ Ce urmează după dialogul Biden-Putin ?

Doar o oră și două minute a durat convorbirea din data de vineri, 12 februarie, dintre președintele american Joe Biden și omologul său rus, Vladimir Putin. Precum ultimul dialog direct între Casa Albă și Kremlin, din decembrie anul trecut, rezultatul discuției este unul incert, rămânând legitimă întrebarea dacă Rusia va continua o abordare diplomatică sau va realiza o ofensivă militară în Ucraina.

Dacă Washingtonul a anunțat printr-un comunicat postat pe Twitter că ”președintele Biden i-a transmis președintelui Putin că o invazie în Ucraina va produce o suferință pe scară largă și va diminua postura Rusiei”, precizând totodată că Statele Unite sunt deschise atât dialogului diplomatic cât și “altor scenarii posibile”, concluzia este dată de Iuri Vșakov, consilier al președintelui rus, care afirmă că în ciuda “dialogului echilibrat și profesionist”  SUA și NATO nu au răspuns solicitărilor de securitate ale Federației Ruse.

Sigur, aceste solicitări au fost incerte, cel puțin pentru presa internațională, o lungă perioadă de timp, pentru ca mai apoi  Moscova să încerce, cu abilitatea sa diplomatică,  forțarea unor garanții scrise privind stoparea extinderii NATO în Ucraina și statele membre CSI. Dacă Kievul, în special prin vocea președintelui Zelenski, încearcă să transmită un mesaj moderat, atât din rațiuni politice interne cât și economice, CIA a anunțat că intervenția militară rusă în Ucraina este iminentă, cel mai probabil urmând a avea loc în data de 16 februarie.

În tot acest context, tot mai multe țări încep să-și retragă personalul diplomatic neesențial, făcând inclusiv apel la cetățenii proprii să părăsească Ucraina. Surprinzător sau nu, Moscova a început la rândul său retragerea corpului diplomatic din Kiev, justificând o posibilă escaladare a tensiunilor venită din partea statului vecin.

Din punct de vedere securitar, Ucraina înfruntă un război hibrid orchestrat de Federația Rusă, Moscova încercând a-și atinge interesul strategic fără componenta militară. Cantonarea trupelor la granița comună, amplasarea unor spitale speciale sau aducerea în regim de urgență a rezervelor de sânge (care în realitate pot fi transportate foarte ușor chiar după demararea unui posibil conflict, pe cale aeriană) au fost privite mai degrabă ca acțiuni psihologice prin care Rusia a încercat destabilizarea unei poziții ferme din partea Occidentului, concomitent cu crearea unei instabilități interne în Ucraina, care să conducă către tensiuni sociale și schimbarea treptată a leadershipului de la Kiev cu unul mult mai apropiat de interesele Moscovei. Chiar dacă în capitala Ucrainei au început manifestări de stradă împotriva unui posibil război, este greu pentru Rusia să-și poată impună, într-un timp atât de scurt,  interesul național într-o țară în care sentimentele rusofobe au atins aopgeul.  Mai mult, în ciuda unor poziții incerte venite de la Budapesta,  Sofia, Berlin sau Zagreb, atât NATO cât și Uniunea Europeană au demonstrat o poziție fermă, arătând o unitate euroatlantică care, poate cu ceva timp în urmă părea greu de crezut.

Moscova se află în fața unei paradigme pe care nu și-a dorit-o, cu atât mai mult cu cât rușii nu susțin un conflict armat cu Ucraina, țară care la rândul său are o capacitate militară mult superioară celei din 2014, atunci când anexarea Crimeei sau orchestrarea mișcării separatiste din Donbass au reprezentat acțiuni facile pentru Federația Rusă.  Pe acest fond, posibilele costuri umanitare pe care Rusia le-ar avea pe frontul ucrainean vor fi aspru decontate de către Vladimir Putin.

Ținând cont de toate acestea, precum și de impactul economico-financiar, invazia pe scară largă a Ucrainei este puțin probabilă. Dar, în lipsa unei soluții diplomatice și încurajat de afirmația lui Biden conform căreia SUA nu vor avea o reacție de amploare în fața unei incursiuni limitate a Rusiei, câteva scenarii pot fi viabile, printre care:

  1. Anexarea regiunii Donbass, sub pretextul apărării etnicilor ruși, ceea ce ar susține doctrina Russkiy Mir (Lumea Rusă) promovată de către Vladimir Putin, care de altfel a și acuzat Ucraina de persecuția rușilor din zonă;
  2. Trimiterea unor trupe de menținere a păcii în Lugansk și Donețk, forțând implementarea acordurilor de la Minsk de către Kiev;
  3. Ocuparea regiunii Mariopol și crearea unui coridor terestru care să lege Rusia de Crimeea, rezolvând totodată problemele privind aprovizionarea cu apă dulce a peninsulei;
  4. Ocuparea Ucrainei până la Nipru, inclusiv regiunea Odesa, sau crearea unei joncțiuni Mariopol-Odesa-Transnistria.

Costurile rămân extrem de ridicate pentru Rusia în oricare dintre aceste scenarii, iar Kremlinul ar trebui să se întrebe dacă nu cumva se află în fața unei capcane întinse chiar de către Occident. Nu numai că vom asista la o prezență sporită a NATO pe linia estică, dar sancțiunile anunțate de către Vest (retragerea accesului SWIFT, blocarea activelor oligarhilor ruși, expulzarea acestora sau a membrilor familiei, blocarea spațiului UE-NATO pentru avioanele comerciale ruse etc) vor afecta pe termen scurt întregul leadership de la Kremlin, un leadership care, specific sistemelor autoritare, va face tot ce îi stă în putere pentru a menține privilegiile și capacitatea de extragere a resurselor naționale.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Ultimele articole