Analiză The New York Times: Al doilea „șoc chinezesc” lovește țările în curs de dezvoltare și provoacă pierderea a milioane de locuri de muncă

Acum două decenii lumea occidentală a trecut prin ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept primul șoc chinezesc. Atunci companiile din Statele Unite și Europa și-au mutat producția în China până când aceasta a devenit practic fabrica lor. China a început să exporte jucării, haine, gadgeturi și mașini către lumea dezvoltată într-un ritm atât de alert încât a contribuit la prăbușirea unor întregi industrii. Efectul a fost închiderea fabricilor și pierderea a sute de mii sau chiar milioane de locuri de muncă iar impactul politic se resimte și astăzi. Acum asistăm la desfășurarea celui de-al doilea șoc care arată diferit. De data aceasta China este blocată pe piața americană de tarife și nu poate vinde suficient consumatorilor de acasă așa că își redirecționează exporturile către țările în curs de dezvoltare, arată o analiză făcută de The New York Times.

Impactul devastator asupra economiilor locale

Dacă primul șoc a fost invitat în mare parte de Vest actuala criză are loc în țări care au mai puțin control asupra modului în care se desfășoară lucrurile. Consecințele sociale sunt profunde. De exemplu peste 300.000 de oameni din fabricile de confecții și textile din Indonezia și-au pierdut locurile de muncă în ultimii doi ani din cauza importurilor chinezești ieftine. Situația este similară și în Thailanda.

Banca centrală a avertizat recent cu privire la „inundarea cu exporturi chinezești” în Thailanda și Asia de Sud-Est spunând că presiunea a „devenit mai severă din cauza supracapacității de producție a Chinei”, se arată în analiza The New York Times.

În Africa importurile din China au atins deja 60 de miliarde de dolari în septembrie depășind cifra pentru întregul an 2024. Datele oficiale arată că China a înregistrat un excedent comercial anual cu restul lumii de peste 1 trilion de dolari pentru prima dată.

„Exporturile Chinei au crescut de trei ori mai repede decât comerțul global”, a declarat Brad Setser, economist la Council on Foreign Relations.

El a explicat că un astfel de ritm de creștere nu poate avea loc fără ca fabricile din alte părți să se închidă.

Exportul de fabrici și capcana tarifelor

De data aceasta China nu exportă doar bunuri ieftine ci și fabricile propriu-zise în mare parte pentru a ocoli tarifele impuse de Donald Trump. Acest lucru a funcționat bine în Vietnam unde industriile mutate au nevoie de forță de muncă locală. Totuși Malaysia reprezintă un studiu de caz privind pericolele dominației chineze.

Industria solară locală a fost înlocuită de companiile chineze care au construit fabrici uriașe. Ulterior Statele Unite au impus tarife care vizau direct exporturile solare chinezești venite prin Asia de Sud-Est. Companiile chineze și-au oprit activitatea iar astăzi industria solară din Malaysia este în ruine.

Tensiuni sociale și riscul de proteste

Multe dintre țările unde China își trimite exporturile trec printr-o încetinire a producției interne și au populații tinere. Această dinamică contribuie deja la tensiuni în locuri precum Indonezia unde tinerii sunt frustrați de lipsa oportunităților.

„Există cu siguranță riscul ca, dacă exporturile chinezești continuă să inunde piața, să vedem tot mai multe proteste”, a declarat Priyanka Kishore, economist în Singapore.

Situația este volatilă din cauza sentimentului anti-chinez care există latent în Asia de Sud-Est unde afacerile conduse de etnici chinezi dețin o mare parte din bogăție. Spre deosebire de Vest țările care suportă greul acestui al doilea șoc nu au cerut acest lucru dar sunt nevoite să se pregătească pentru impact.