Apare un nou bir: „taxa pe iluminat public”! Într-o comună din Galați, sătenii plătesc 3 lei/lunar pentru „becul de pe stâlp”

Scumpirea prețului energiei, care pune o presiune din ce în ce mai mare asupra bugetelor primăriilor prin creșterile fără precedent ale facturilor pentru iluminatul public, duce la apariția unui nou bir la care vor fi obligați românii, „taxa pe iluminatul public”.

Există deja câteva prevederi ale legii, destul de neclare, care permit introducerea unei astfel de taxe speciale, pentru că și serviciul de iluminat public este un serviciu public, ca și salubrizarea.

La Ivești, a fost introdusă taxa pe iluminat public: 3 lei/lunar pentru „becul de pe stâlp”

Consiliul Local al comunei Ivești, din județul Galați, a aprobat recent o hotărâre referitoare la „instituirea taxei speciale pentru prestarea serviciului de iluminat public pentru anul 2022”.

A fost stabilit un cuantum de 3 lei/lunar al taxei care trebuie plătită de către proprietarul fiecărei gospodării din localitate și de societățile care dețin un punct de lucru la Ivești. Sunt obligați să plătească taxa pentru iluminatul public și cei care dețin „case sau apartamente nelocuite”.

Hotărârea de instituire a noii taxe a fost inițiată în luna noiembrie de către primarul comunei Ivești, Maricel Gheoca.

În „Raportul de specialitate” al Hotărârii Consiliului Local Ivești nr 5/2022, se spune că „autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să aprobe taxele speciale pentru prestarea serviciului de iluminat public, cu respectarea reglementărilor în vigoare”, dar și că „beneficiarii persoane fizice şi/sau persoane juridice ai serviciului de iluminat public au obligaţia de a respecta prevederile regulamentului serviciului de iluminat public şi de a-şi achita obligaţiile de plată stabilite sub forma de taxe locale”.

În concluzie, autoritățile locale „au obligaţia să aprobe taxele speciale pentru prestarea serviciului de iluminat public” și odată stabilită această taxă toți cei care beneficiază de iluminat public sunt obligați să plătească. Nu e loc de întors.

Sunt obligați la taxa pe iluminatul public și cei plecați la muncă în străinătate

Un motiv de controverse iscat de decizia aleșilor din Ivești este faptul că sunt obligați să plătească taxa și proprietarii de „case sau apartamente nelocuite”.  În orice localitate sunt case nelocuite, fie pentru că părinții nu mai sunt și gospodăriile au fost moștenite de copiii care locuiesc la oraș și mai revin la Ivești doar în week-end, dar sunt și case nelocuite pentru că proprietarii lor sunt plecați la muncă în străinătate.

Teoretic, cei plecați în străinătate ar beneficia de faptul că dacă strada pe care se află casa lor este iluminată în cursul nopții sunt mai puține șanse ca hoții să dea o spargere. Dar asta e mai mult o explicație formală, pentru că, practic, ei nu beneficiază de lumina becului de pe stâlp decât atunci când vin în vacanță.

„Nu știam, acum aud că au inventat așa ceva. În vară, când vin în concediu, o să merg la primărie, să mă lămuresc cu ei, dar nu am de gând să plătesc. Suma nu e mare, pot să dau 30-40 de lei, dar de ce să plătesc pentru ceva de care nu mă folosesc. Ce treabă am eu cu iluminatul din comună? Eu stau în Franța, la 2.000 de kilometri și vin acasă o dată pe an, vara, în concediu. De ce să plătesc un an întreg când eu vin acasă numai câteva zile?”, ne-a declarat Ion Popa, unul din localnicii din Ivești plecați la muncă în străinătate. Întrebarea sa e perfect justificată.

Legea 230/2006 prevede posibilitatea instituirii „taxei pe iluminat”, dar din 2006 până acum…

Să vedem cum stau lucrurile din punct de vedere juridic. Hotărârea aleșilor locali din Ivești are la bază câteva prevederi din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, Legea nr. 273/2006 privind Finanțele Publice Locale, dar și art. 10, litera (g) și art. 34, aliniatele (2) și (3), din Legea nr. 230/2006, a Serviciului de Iluminat Public.

Evident, instituirea „taxei pe iluminatul public” ar trebui să fie prevăzută de Legea Serviciului de Iluminat Public. În Legea 230/2006, la art 10 se spune că în exercitarea atribuțiilor de administrare a serviciului de iluminat public, autoritățile locale „adoptă hotărâri sau emit dispoziții privitoare la…”, iar la litera (g) se spune că printre aceste decizii poate fi și „aprobarea taxelor speciale pentru prestarea serviciului de iluminat public, cu respectarea reglementărilor în vigoare”.

La capitolul „Finanțarea serviciului de iluminat public”, respectiv la articolul 34, aliniatele (2) și (3), se face precizarea „cuantumul și regimul taxelor speciale necesare asigurării finanțării serviciului de iluminat public se stabilesc în conformitate cu prevederile legale în vigoare”, iar „structura și nivelul taxelor speciale vor fi stabilite astfel încât”: 1. „să acopere costul efectiv al prestării serviciului”; 2. să asigure prestarea serviciului de iluminat public la nivelurile de calitate și indicatorii de performanță din caietul de sarcini; 3. „să asigure realizarea unui raport calitate-cost cât mai bun pentru serviciul de iluminat public”.

Ordonanța 42: Finanțarea iluminatului public se asigură din bugetele locale

Din 2006, când a apărut Legea Serviciului de Iluminat Public și până acum au trecut 16 ani, dar prin toate verificările noastre nu am reușit să găsim o primărie care să aplice prevederile referitoare la taxa specială. A fost o încercare a Primăriei Focșani, de introducere în taxa de salubrizare a unei componente pentru iluminatul public, dar tentativa a eșuat. Există practica generală ca primăriile să își asume costurile iluminatului public, cum își asumă reparațiile de străzi și întreținerea spațiilor verzi dintr-o localitate.

Înainte de apariția Legii 230, domeniul era reglementat prin Ordonanța nr.42/30.01.2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de iluminat public, în care, la Secțiunea a 2-a, „finanţarea serviciilor de iluminat public”, la art  14, se spune că „finanţarea cheltuielilor curente de funcţionare şi de exploatare a serviciilor de iluminat public de asigură din veniturile proprii ale operatorilor sau din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, în funcţie de modul de gestiune adoptat”.

Sistemul de gestiune are două alternative, „gestiunea directă”, în care primăriile dețin rețele de iluminat public și „gestiunea delegată”, în care o primărie delegă unui operator autorizat serviciul de iluminat dar și infrastructura de iluminat public, stâlpi, rețele, echipamente, etc.

În sistemul de „gestiune directă”, care există în localitățile din România și în care autorităţile locale îşi asumă direct asigurarea iluminatului public, finanțarea se asigură de la bugetele locale.

Dincolo de orice controverse sau confuzii legislative, noul bir va intra pe lista taxelor și impozitelor locale

Sigur, Ordonanța 42 este abrogată, acum este în vigoare Legea 230/2006, care dă undă verde instituirii taxei speciale pe iluminat, chiar dacă o face confuz, evaziv, ca majoritatea legilor românești, impunând că eventuala aprobare a taxei se face cu „cu respectarea reglementărilor în vigoare”?! Care sunt acele „reglementări în vigoare”? Referitoare la ce? Ce ar permite și ce ar interzice „reglementările în vigoare” în privința acestei taxe?

Până acum, primarii nu au dat importanță eventualei instituiri a unei taxe pe iluminatul public, dar odată cu creșterea prețurilor la energie, care vor dubla sau vor tripla facturile la iluminatul stradal, probabil că vom asista la un val de hotărâri ale primăriilor, în baza cărora românii vor fi obligați la plata noului bir.

Mai multe articole...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele articole