Armata digitală a Kremlinului: cine și cum plătește trolii care otrăvesc democrația din Republica Moldova

O investigație sub acoperire dezvăluie o rețea coordonată, plătită direct din Rusia, menită să influențeze alegerile din 2025 prin manipulare online.

Ce este un trol?
În sensul clasic de internet, trolul nu e doar tipul nesuferit care îți scrie comentarii răutăcioase pe Facebook. Trolul este un utilizator – real sau fictiv – a cărui activitate principală nu e conversația, ci perturbarea conversației. El intră într-un spațiu online cu o agendă ascunsă: să provoace, să enerveze, să distragă atenția sau să împingă subtil o anumită idee.

Dacă vorbim de troli plătiți, lucrurile devin și mai clare: aceștia sunt oameni reali, coordonați, care folosesc conturi false sau semi-false pentru a amplifica mesaje politice, a răspândi dezinformare și a mima consensul public. Scopul lor nu e să câștige o dezbatere, ci să o facă imposibilă.

1. Povestea unei infiltrări

Totul începe cu o invitație aparent banală: „un curs gratuit de instruire în social media”. O ofertă care, la suprafață, promitea să îi învețe pe participanți cum să-și facă pagini mai atractive, cum să strângă urmăritori și să devină influenceri. O jurnalistă de la Ziarul de Gardă, sub acoperirea numelui „Irina Zahar”, a decis să se înscrie.

Ce a găsit în spatele ușilor virtuale n-a mai avut nimic de-a face cu brandingul personal. „Instruirea” era de fapt o rampă de recrutare pentru o rețea de propagandă digitală, organizată, ierarhizată și cu un scop clar: să umple spațiul online din Republica Moldova cu mesaje favorabile Kremlinului și ostile direcției europene.

2. Anatomia unei armate digitale

Grupul de Telegram în care a fost acceptată jurnalista cuprindea peste 50 de persoane. Fiecare primea sarcini clare: ce mesaje să posteze, ce teme să abordeze, când să dea share și unde să comenteze.

Instrucțiunile veneau de la personaje cu identități atent mascate. Prima a fost „Eva Sergheevna”, o femeie care părea să joace rolul de trainer. Explica pas cu pas cum se construiește un cont fals credibil, ce fotografii să fie folosite, cum să eviți să fii blocat și cum să-ți distribui activitatea între mai multe platforme – Facebook, TikTok, Telegram.

Totul semăna cu o „școală de propagandă digitală”, în care fiecare participant devenea soldat într-o armată invizibilă.

3. De la voluntariat la salariu

La început, recruții erau convinși că fac „luptă patriotică” voluntară. Însă după câteva sesiuni, în scenă a apărut un alt coordonator, cu pseudonimul „Adam”. El a dat la o parte masca altruismului și a spus lucrurilor pe nume:

„Hai să vă spun direct: se plătește. Și nu de aici, de la partid sau de la Blocul Victorie. Se plătește direct de la Moscova.”

Plățile urmau să vină prin conturi la banca rusă Promsvyazbank, instituție conectată la aparatul de stat și sancționată internațional pentru finanțarea armatei ruse. Uneori, banii erau virați prin criptomonede, pentru a evita monitorizarea.

Astfel, ceea ce părea la început activism a devenit rapid o afacere: trolii erau remunerați pentru fiecare sarcină îndeplinită.

4. Ce mesaje livrează armata digitală

Scopul nu era haosul gratuit, ci modelarea percepției publice. Principalele direcții de atac:

• anti-UE și anti-NATO – prezentate ca forțe care ar distruge identitatea Moldovei;
• pro-Rusia – imaginea Kremlinului ca „garant al păcii și stabilității”;
• anti-guvern – atacuri constante împotriva autorităților pro-europene, descrise ca „vândute străinilor”;
• teme sociale false – exagerarea prețurilor, inventarea de crize, alimentarea fricilor privind războiul.

Aceste mesaje erau sincronizate și multiplicate, pentru a crea impresia că opinia publică e covârșitor împotriva drumului european.

5. Obiectivul central: alegerile din 2025

Republica Moldova se pregătește pentru parlamentarele din 28 septembrie 2025. Pentru Kremlin, acestea sunt o oportunitate crucială: dacă forțele pro-ruse reușesc să obțină un scor bun, pot încetini sau chiar bloca integrarea europeană.

Rețeaua digitală documentată de investigație nu e altceva decât o mașinărie electorală paralelă. Scopul ei: să influențeze votul, nu prin dezbatere cinstită, ci prin manipulare emoțională.

Ceea ce este cel mai grav: totul e plătit din afara țării, cu bani proveniți dintr-o putere străină care are interesul să submineze democrația moldovenească.

6. Riscurile pentru democrație

Efectele unui astfel de mecanism sunt profunde:

• Distorsionarea voinței populare – oamenii cred că citesc opinii autentice, dar de fapt reacționează la mesaje fabricate.
• Decredibilizarea presei – avalanșa de minciuni și manipulări îi face pe cetățeni să nu mai creadă în nimic, inclusiv în jurnaliștii onești.
• Polarizarea societății – rețelele creează tabere radicale, între care dialogul devine imposibil.
• Risc de destabilizare – dacă o parte a populației e convinsă că alegerile sunt „fraudate”, violența politică devine mai probabilă.

În plus, există un impact psihologic: bombardamentul constant cu mesaje negative cultivă neîncredere, anxietate și un sentiment de neputință.

7. Cine trebuie să răspundă

Responsabilitatea e împărțită:

• Autoritățile moldovene trebuie să investigheze traseul banilor și să sancționeze partidele care acceptă finanțare externă.
• Platformele sociale au datoria să detecteze și să închidă rețelele de conturi false.
• Societatea civilă și presa trebuie să continue să expună mecanismele propagandei.
• Cetățenii au și ei un rol: să privească critic mesajele care apar sincron, să verifice informațiile, să nu devină involuntar pioni ai dezinformării.

8. Ilan Șor și contextul politic

Numele lui Ilan Șor, condamnat pentru fraude bancare și fugit din țară, apare în permanență în spatele acestor mișcări. Blocul „Victorie”, pe care îl controlează, e principalul beneficiar politic al rețelelor de propagandă.

Prin oamenii lui, Kremlinul are un canal direct de influență. Șor devine, astfel, nu doar un fugar, ci un instrument strategic într-un război informațional.

9. Lecția pentru viitor

Această investigație arată clar că bătăliile politice nu se mai duc doar la tribuna parlamentului sau în studiourile de televiziune. Ele se poartă, poate decisiv, pe ecranele telefoanelor.

Democrația nu e doar despre cine votează, ci și despre cine modelează percepția votanților. Când percepția e cumpărată la kilogram, prin troli plătiți de la Moscova, procesul democratic e viciat de la rădăcină.

Există, există…

„Armata digitală a Kremlinului” nu e o metaforă. Este o realitate documentată: oameni instruiți, conturi false, mesaje bine calibrate, bani virați din Rusia. Toate acestea converg într-o campanie menită să deturneze alegerile parlamentare din Republica Moldova.

Nu avem de-a face cu opinii libere, ci cu o industrie a minciunii. Iar atunci când cineva, la Moscova, virează banii pentru fiecare like sau share, libertatea de exprimare se transformă în libertatea de a manipula.

În 2025, adevărata miză pentru Republica Moldova nu e doar cine câștigă alegerile, ci dacă votul oamenilor va mai reflecta realitatea sau doar ecoul fabricat al unei armate digitale plătite.

De ce ne interesează pe noi, românii de dincoace de Prut, ce se întâmplă în Republica Moldova?

Pentru că frontiera de pe Prut nu e un zid ermetic, ci o linie subțire între două spații care împart aceeași limbă, aceeași istorie și aceleași vulnerabilități. Dacă Republica Moldova e lovită de propaganda rusească, valurile ei ajung inevitabil și în România – prin rețele sociale, prin comunități, prin discursuri care se revarsă dincolo de graniță.

O Moldovă destabilizată înseamnă o Românie mai expusă, o Uniune Europeană mai vulnerabilă și un NATO obligat să privească spre Est cu și mai multă neliniște.

Așadar, ceea ce pare „problema lor” e, de fapt, și „problema noastră”: dacă acolo se cumpără voturi cu ruble digitale, aici se va încerca să se cumpere liniștea cu iluzii. Iar lecția e limpede – indiferent de malul Prutului, democrația e la fel de fragilă în fața minciunii bine plătite.