Atac fără precedent – explozii în Doha: războiul Israel–Hamas mută frontul în inima Qatarului

Doha, capitala Qatarului, a fost zguduită marți după-amiază de mai multe explozii violente. Martorii au descris coloane groase de fum negru ridicându-se deasupra districtelor elegante, într-un oraș obișnuit să-și vândă imaginea de oază de pace, gazdă a marilor negocieri diplomatice și a turneelor mondiale de fotbal. De data aceasta, însă, nu era vorba de festivaluri, ci de rachete.

Un cer liniștit sfâșiat de fum

Câteva ore mai târziu, armata israeliană a confirmat: a efectuat un atac aerian precis asupra conducerii Hamas aflate în exil la Doha. Ținta declarată: liderii politici ai organizației, considerați de Tel Aviv arhitecții atacurilor din 7 octombrie 2023 și ai campaniei continue din Gaza.

Qatar, care de ani buni joacă rolul de mediator între Israel și Hamas, s-a trezit transformat din gazdă diplomatică în câmp de luptă.

Hamas la Doha: refugiul care a devenit vizor militar

Nu e un secret: biroul politic al Hamas funcționează la Doha încă din 2012, când Emiratul a acceptat să primească liderii exilați după plecarea lor din Damasc. Qatar s-a legitimat astfel ca intermediar esențial în negocierile dintre Israel, Hamas și alte state arabe, rol recunoscut și de Washington.

Numai că acest „refugiu diplomatic” s-a transformat treptat într-un cartier general în exil. De aici s-au transmis mesaje către Gaza, aici s-au negociat schimburi de prizonieri și armistiții. Pentru Israel, tolerarea prezenței Hamas în Qatar a fost mereu o sabie cu două tăișuri: un canal util de dialog, dar și un adăpost pentru inamicii săi.

Prin atacul de la Doha, guvernul Netanyahu a ales să rupă echilibrul: nu mai există sanctuar sigur pentru Hamas, nici măcar în capitala unei țări considerate până acum „neutră activă”.

Israelul schimbă regulile jocului

În mod oficial, Tel Aviv a prezentat operațiunea ca fiind una „chirurgicală”, menită să reducă la tăcere vârful politic al Hamas. Mesajul, însă, e mult mai larg: Israelul își rezervă dreptul să lovească oriunde consideră că se ascunde conducerea adversarului.

Dacă până acum frontul era geografic limitat la Gaza și, indirect, la Liban (prin Hezbollah), azi harta conflictului s-a extins spectaculos. Qatarul, un stat bogat, gazdă a bazei aeriene americane Al-Udeid, s-a trezit implicat involuntar în război.

Cu alte cuvinte: Israelul a internaționalizat conflictul. Și a făcut-o într-un moment în care negocierile pentru încetarea focului și eliberarea prizonierilor se aflau într-un punct critic.

Qatar, mediator sau victimă?

Pentru Qatar, atacul este o lovitură în inimă. Timp de două decenii, emirii au cultivat o imagine dublă: pe de o parte, sponsor al diplomației și al medierii (negocieri cu talibanii, cu Hamas, cu diverse facțiuni siriene); pe de altă parte, gazdă prietenoasă pentru organizații și lideri controversați, folosită ca hub geopolitic.

Acum, această strategie s-a întors împotriva lor. Israelul a demonstrat că nu mai respectă granițele „neutre” ale Qatarului. Pentru Doha, riscul e dublu: să-și piardă credibilitatea de mediator și să devină țintă legitimă în jocul militar.

Oficialii qatarezi au condamnat atacul ca pe o „încălcare flagrantă a suveranității naționale”, dar tonul furiei nu ascunde realitatea: suveranitatea lor a fost făcută praf de un raid israelian, iar imaginea Qatarului ca platformă diplomatică se destramă.

Reacțiile ”lanțului” arab

În lumea arabă, ecoul este uriaș. Statele din Golf se întreabă dacă precedentul creat la Doha nu se poate repeta și în alte capitale. Dacă Israelul e dispus să lovească pe teritoriul unui stat prieten al SUA, ce-l împiedică să extindă operațiunile și mai departe?

• Arabia Saudită se află într-un dans fragil cu Israelul privind o posibilă normalizare. Exploziile de la Doha aruncă pe masă o întrebare incomodă: poate fi credibil un partener dispus să încalce frontiere arabe fără consultare?
• Iranul, protectorul tradițional al Hamas, jubilează propagandistic: atacul confirmă, în ochii Teheranului, agresivitatea israeliană și „trădarea” Qatarului care a permis Hamas să fie vizat.
• Egiptul vede și el o problemă: rolul său de mediator e concurat de Qatar; acum, însă, Cairo ar putea redeveni canalul preferat, după ce Doha a fost compromisă.

Reacția Occidentului: între stupoare și pragmatism

Pentagonul și Casa Albă sunt puse într-o poziție dificilă. Baza militară Al-Udeid din Qatar găzduiește mii de soldați americani și reprezintă infrastructura cheie a SUA în Orientul Mijlociu. Faptul că Israelul a atacat în proximitatea acestei baze ridică semne de întrebare asupra coordonării aliate.

Pe de altă parte, Washingtonul a sprijinit constant dreptul Israelului de a se apăra. Întrebarea devine: cât de departe poate merge acest drept fără să submineze rețeaua de alianțe americane în Golf?

Uniunea Europeană, prinsă mereu între condamnări formale și realpolitik, va cere „reținere”. Dar reținerea, în acest caz, a fost pulverizată de explozii.

Un atac cu efect de domino

Exploziile de la Doha pot fi văzute ca un „moment de cotitură”. Ele schimbă geografia conflictului. Gaza nu mai este singura scenă; acum, capitala unui stat suveran a devenit fundal pentru operațiuni israeliene.

Efectul de domino e evident:

• Negocierile pentru eliberarea prizonierilor riscă să se prăbușească, Hamas acuzând trădare chiar din partea gazdei sale.
• Diplomația internațională pierde un mediator. Dacă Qatar nu mai poate fi platformă neutră, cine va umple golul? Egiptul? Turcia? ONU?
• Stabilitatea regiunii este zguduită. Investitorii, companiile, expații care au ales Qatarul ca „oază sigură” privesc acum spre orizontul cu fum.

Mesajul Israelului: nicio ascunzătoare nu e sigură

Dincolo de detaliile militare, mesajul este limpede: Israelul poate lovi oriunde. Tel Aviv vrea să transmită că niciun birou politic al Hamas, nici măcar pe teritoriul unui stat bogat, prieten cu Occidentul, nu este intangibil.

Pentru Hamas, semnalul e terifiant: exilul nu mai garantează supraviețuirea. Pentru susținătorii săi, însă, atacul e prilej de mobilizare. Israelul riscă să transforme liderii uciși în martiri și să amplifice sprijinul pentru mișcare.

Diplomație și confruntare

Exploziile de la Doha pun pe masă o dilemă globală: poți lupta cu terorismul fără să încalci regulile fundamentale ale suveranității internaționale? Israelul răspunde că da, justificându-se prin necesitatea apărării proprii. Qatarul răspunde că nu, clamând o violare intolerabilă a frontierei.

Adevărul este că granița dintre diplomăție și confruntare s-a șters. În timp ce o parte a lumii cere încetarea focului și negocieri, rachetele arată că armele au câștigat, măcar pentru moment, întâietate.

Un cer plin de fum peste „oaza de pace”

În doar câteva minute, imaginea Qatarului s-a transformat din „hub al diplomației” în „țintă a războiului”. Exploziile din Doha arată că nu mai există refugii sigure într-un conflict care se globalizează cu fiecare lună.

Israelul a transmis lumii că nicio ascunzătoare nu e de neatins. Qatarul a descoperit că neutralitatea nu e scut. Hamas a aflat că exilul nu înseamnă protecție.

Și, în fundal, Orientul Mijlociu se pregătește pentru o nouă spirală a violenței. Din Gaza până la Doha, din Liban până în Golful Persic, războiul s-a transformat într-o rețea fără frontiere clare, iar pacea pare tot mai departe.