Avem un nou șef la Autoritatea Electorală Permanentă: Adrian Țuțuianu

Șefia Autorității Electorale Permanente nu e o funcție de protocol și nici un premiu de consolare pentru politicieni obosiți, ci una dintre cele mai sensibile poziții din statul român: aici se decide cine controlează regulile jocului, nu scorul.

AEP stabilește procedurile după care votăm, gestionează banii din campanii, decide cât de transparent devine mediul online electoral și, poate cel mai important, fixează limita invizibilă dintre arbitraj și intervenție. Cu un președinte care are opt ani la dispoziție, miza nu e o rundă de alegeri, ci arhitectura tuturor alegerilor care urmează.

Adrian Țuțuianu

Numirea: ce e sigur, negru pe alb

• Parlamentul l-a numit președinte al Autorității Electorale Permanente pentru 8 ani, cu începere 15 decembrie 2025, prin Hotărârea nr. 47/18.11.2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1061/18.11.2025.
• A fost candidat unic și a trecut cu 271 voturi „pentru” și 2 „contra”, conform stenogramei/dezbaterilor parlamentare.
• Ca să poată fi numit, a spus (și presa a consemnat) că a demisionat din PSD, pentru că șeful AEP nu poate fi membru de partid.

Asta e partea „de manual”. Acum vine partea care contează.

15:57, 16.11.2025 • POLITICĂ

Adrian Țuțuianu își dă demisia din PSD. Motiv așteptat

17:02, 13.11.2025 • POLITICĂ

Adrian Țuțuianu, favorit pentru șefia AEP. Coaliția pregătește oficializarea numirii pe 18 noiembrie

Aproape irelevant:

În declarațiile oficiale, Adrian Țuțuianu promite exact ce se promite invariabil când cineva ajunge într-o funcție cu putere mare și răspundere difuză: aplicarea riguroasă a legii, imparțialitate, neutralitate politică, transparență și respect față de alegător.

AEP, spune el, va deveni „garantul corectitudinii și predictibilității proceselor electorale”, o instituție vigilentă, profesionistă, capabilă să răspundă „așteptărilor legitime ale cetățenilor” și să vegheze, cu mână fermă și ton calm, asupra fiecărui leu din campanii și a fiecărui clic din mediul online.

E pachetul standard de asigurări verbale:

Mult „angajament”, mult „devotament” și suficient „bla-bla instituțional” cât să sune impecabil… până la primul test real. Și, dacă e să apelăm la memorie, cam asta a promis și fostul șef al AEP, ”legendarul” Toni Greblă.

Traseul politic

Țuțuianu nu e vreun tehnocrat rătăcit la urne. E un politician format în miezul instituțiilor:

• PSD (din 1998), cu roluri de conducere în filiala Dâmbovița și în partid, apoi exclus în 2018, trece pe la Pro România și revine ulterior în zona puterii.
• Președinte CJ Dâmbovița (2012–2016), senator în două mandate (2008–2012, 2016–2020).
• Ministru al Apărării (29 iunie 2017 – 6 septembrie 2017) – un mandat scurt, dar suficient cât să-și pună uniforma de „stat”.
• A condus și Comisia parlamentară de control al SRI (în perioada aceea era figura „juridică” utilă la capitolul securitate).
• Din 2022 încoace, e fix genul de om care plutește între Guvern și funcții: secretar general adjunct al Guvernului (numit în 2022), apoi secretar de stat la SGG în 2025.

Pe românește: îl știu toți și îi știe pe toți. Nu e neapărat „rău” în sine, dar la AEP e fix genul de background care ridică sprânceana: AEP ar trebui să fie „arbitru”, nu „jucător retras temporar”.

Partea cu iz de „semi-conspirație”

Dacă vrei să înțelegi reflexul lui ideologic (și ce fel de povești poate servi când e nevoie), uită-te la 2017:

• În contextul protestelor masive (OUG 13), a acuzat public multinaționalele că ar fi „în spate” (liber, plăți de ore suplimentare etc.) și a spus că ține de securitate națională.
• A făcut și paralele cu Maidan și a vorbit despre „război hibrid”, sugerând că protestele ar avea Rusia în spate (adică fix narativul „cineva ne vrea răul, poporul e manipulat”).
• A mai declarat că protestele sunt „manipulate”, pe baza „informațiilor din presă”, plus ideea că majoritatea nu citiseră ordonanța.

Asta nu-l face automat „ultranaționalist”, dar îl așază într-o zonă de retorică tipică pentru momentele când puterea vrea să discrediteze civicul: „sunt manipulați”, „e securitate”, „sunt interese”, „sunt extreme”.

Legături cu cercuri ultranaționaliste

Din ce reiese din sursele publice găsite acum:

• Mai degrabă, e „PSD old-school” cu episoade de retorică defensivă în criză.
• În schimb, stilul lui din episoadele menționate arată că, dacă apare presiune, are predispoziția spre explicații „de securitate” și „manipulare”, adică un teren fertil pentru orice campanie în care trebuie delegitimat un adversar sau o mișcare civică.

Concluzie realistă: nu e „apostolul ultranaționalismului”, dar e genul care poate livra, la comandă, o justificare „patriotică” pentru măsuri dubioase („pentru integritatea procesului”, „pentru siguranță”, „pentru stabilitate”).

Bani și avere

Pe zona de avere personală, au circulat informații din declarații/analize de presă:

• sunt menționate numeroase terenuri, plus apartamente și case, și venituri din mai multe surse (universitate + guvern + comitete etc.).

Asta nu e „vină”, dar la AEP problema e alta: când ai un președinte cu profil de „baron administrativ”, percepția de neutralitate moare prima, chiar înainte de fapte.

Ce „erori neprovocate” sunt plauzibile la AEP cu un astfel de profil

AEP are două nervuri sensibile: procedurile și banii.

A) Proceduri electorale

Aici „șmecheria” nu e să falsifici buletine. E să:

• împingi standarde/proceduri în direcții convenabile („clarificare”, „standardizare”, „optimizare”)
• interpretezi elastic reguli de organizare, training, logistică, validări
• alegi ce controale interne devin „prioritare” și ce rămâne „în lucru”

Țuțuianu promite fix asta: „standardizare”, „calitatea datelor”, „consolidare instituțională”. Sună impecabil. În practică, astea sunt și cuvintele preferate când vrei să schimbi un joc fără să spui că schimbi jocul. (Și e fix genul de om care știe cum se împinge un șurub în tăcere.)

B) Controlul finanțării (mai ales online)

Aici e miza uriașă: „întărirea mecanismelor de control… inclusiv în mediul online” e, în 2025+, un tunel în care poți face două lucruri opuse:

• fie chiar cureți finanțări dubioase,
• fie alegi să fii super-activ doar cu unii și super-miop cu alții.

Și, pentru că omul vine din politică grea, întrebarea nu e dacă știe. E pentru cine va funcționa „vigilent”.

Checklist jurnalistic: ce merită urmărit, concret, din prima lună

Dacă vrei să-l prinzi „din mișcare”, urmărește astea (nu generalități, ci semnale timpurii):

1. Organigrama și numirile interne: cine devine șef pe control finanțare / IT / audit. (Aici se decide direcția reală.)
2. Primele controale pe finanțare online: pe cine lovește întâi și pe cine ocolește.
3. Transparența datelor: ce publică AEP și ce „nu se poate publica din motive…” (de obicei începe cu „GDPR”, „proceduri”, „nu e complet”).
4. Ritmul sancțiunilor: dacă vezi că totul merge în reluare pentru unii și în regim de urgență pentru alții, ai deja poveste.
5. Limbajul: dacă revine la registrul „siguranță națională”, „manipulare”, „forțe externe”, ai confirmarea reflexului din 2017.

Verdict blând

Țuțuianu e un om al aparatului, cu experiență reală, dar și cu un trecut care arată că, la nevoie, poate împacheta politic lucrurile în discurs de „ordine” și „securitate”. La AEP, asta e fix combinația care îți dă coșmaruri: un arbitru care a jucat în campionat toată viața.

Rămâne, desigur, și elefantul din cameră: oare chiar nu se poate depolitiza credibil această instituție esențială?