Aveţi PUTEREA să schimbaţi soarta presei cu un click

Pe vremea lui Ceauşescu, atunci când românul de rând avea o problemă a cărei rezolvare părea imposibilă, apela la secretarul de partid din instituţia, fabrica sau uzina la care lucra. Fie că nu avea garsonieră ori butelie, fie că voia o avansare sau un TV color, rezolvarea ricărei probleme se numea “secretarul de partid”.

După 1990, odată cu dispariţia regimului comunist, locul secretarului de partid a fost luat de “Minister”. Oricine avea o problema ameninţa cu fraza “Merg la Minister!”. Uşor-uşor, odată cu decredibilizarea instituţiilor statului, locul “Ministerului” a fost luat de presă, considerată a patra putere în stat.
După Decembrie 1989, încrederea românilor în presă a fost foarte mare. Însă, din păcate, odată cu schimbarea generaţiilor si cu dispariţiei multor publicaţii consacrate, aceasta s-a erodat din cauza apariţiei unor „ziare online” care au abdicat de la principiile fudamentale ale jurnalismului.
Dacă am face un test RT PCR presei autohtone de astăzi, rezultatul ar arăta că mare parte din aceasta suferă de un virus grav (manipulare cu multă candoare) pe care refuză să îl trateze, dar pe care-l propagă conştient în societate.
Mare parte din mass-media de azi nu mai seamănă deloc cu cea din anii ’90: atentă la detalii, scormonitoare după adevăr, echidistantă. Azi, în goana după audienţe, media transformă simple suspiciuni în acuzaţii, emite etichete, dă verdicte … E mult mai justiţiară. Oricine intră în malaxorul unei anumite părţi a presei de azi, chit că e nevinovat, e un personaj terminat.
În vremea când am început meseria de jurnalist am învăţat că trebuie să mă ghidez după minimum două principii. Primul: orice informaţie trebuie verificată din minimum trei surse. Al doilea: principiul “audiatur et altera pars” nu este obligatoriu doar în justiţie, ci şi în presă!
Astăzi, din nefericire, majoritatea jurnaliştilor omit aceste principii. Nu mai dau importanţă puterii unui cuvânt, nu realizează că un simplu cuvânt (nu o frază!) poate ridica, ori poate distruge un om, nu mai sunt atenţi la detalii, nu mai caută informaţii, ori dacă le au nu le mai filtrează. În goana după senzaţional şi rating, se preiau informaţii “fierbinţi” livrate din diverse laboratoare botezate denumite pompos “agenţii de ştiri fondate de jurnalişti independenţi”, care, de fapt, primesc comenzi din centre de putere interesate să arunce pe piaţă “gulgute” şi să lipească în mentalul colectiv diverse etichete.
Să luăm eticheta de “interlop”. De ceva ani, aceasta este pusă unor personaje care cândva au frecventat diverse anturaje dubioase sau au făcut o greşeală pentru care au plătit chiar cu libertatea. Nu mai contează că omul respectiv s-a reabilitat, că şi-a încropit un mic business, că are o familie … Eticheta de “interlop” îl va urmări pentru tot restul vieţii, inclusiv după ce va muri.
Culmea, atunci când vine vorba despre politicieni, aceştia nu vor fi niciodată etichetaţi de majoritatea mass-media ca fiind “interlopi”. Motivul: termenul “interlop” are o rezonanţă mult mai puternică în rândul cititorilor, inspiră teamă, e mai contondent … Politicienii care au o reputaţie proastă sau un trecut rău famat vor fi etichetaţi ca fiind “corupţi”. Nu mai contează că reputaţia proastă sau trecutul rău famat sunt sinonime cu noţiunea de “interlop”… Politicienii nu sunt interlopi. Punct!
Ca jurnalist bătrân, cred că ceea ce se întâmplă de ceva ani în multe cotloane ale mass-media miroase de departe a lipsă de profesionalism, dar mai ales a imoralitate. Deseori îmi vine să sparg ecranul computerului sau televizorul când văd cum personaje cu trecut insalubru, dar cu aere de “titani” ai presei, pervertesc adevărul, pun etichete, emit condamnări şi ţin lecţii de morală …
Atâta vreme cât genul acesta de “jurnalişti” nu vor fi sancţionaţi pentru că zdrobesc principii şi destine, presa îşi va pierde la un moment dat busola. Noţiuni precum adevăr, dreptate, morală, credinţă vor deveni într-adevăr găunoase.
Pentru a rămâne stâlpul moral al societăţii, presa trebuie să se reseteze şi să umple de conţinut noţiunea de morală. Iar aici cei care dau tonul resetarii sunt doar cititorii.
Dacă această resetare nu se va produce rapid, puţinele publicaţii care încă se mai bat cu ultimele resurse pentru dreptate, adevăr, credinţă vor dispărea. Iar atunci presa va ajunge doar o simplă maşinărie cu dublă valenţă – de spălat creiere şi distrus destine – butonată din aceleaşi laboratoare care acum 34 de ani lansau pe piaţă etichete precum “terorişti”, “apa otrăvită”, “mineri” sau “golani” … Vă convine acest scenariu? Dacă nu, aveti PUTEREA să schimbaţi soarta presei cu un simplu click.