La trei luni după ce liderul american Donald Trump a declarat că Ucraina „ nu are atuuri ”, președintele Volodimir Zelenski a jucat o carte la care nimeni nu se aștepta. Conform unei analize Axios, operațiunea Serviciului de Securitate al Ucrainei, cu numele de cod „Web”, a dat o lovitură serioasă conducătorului Kremlinului, Putin. Bloggerii pro-guvernamentali o compară cu Pearl Harbor, iar experții militari au numit-o deja un nou coșmar pentru apărarea națională:

„Putem fi de acord cu asta: utilizarea ingenioasă de către Ucraina a dronelor ieftine are implicații enorme nu numai pentru viitorul acestui război, ci și pentru viitorul tuturor războaielor.”

În timp ce Moscova a refuzat un armistițiu pe front, Washingtonul a respins introducerea de noi sancțiuni, iar partenerii occidentali nu se grăbeau să transfere noi echipamente de apărare aeriană Forțelor Armate ale Ucrainei, Kievul a ajuns la o concluzie simplă: în cazul în care comunitatea internațională nu va ajuta la interceptarea bombardierelor rusești din aer, va trebui să le distrugă singură la sol.

Ucraina a reușit să demonstreze că este capabilă să schimbe dinamica de pe câmpul de luptă, obligând Moscova să accepte o nouă realitate: acum teritoriile din adâncul Federației Ruse sunt vulnerabile chiar și fără utilizarea armelor occidentale.

În același timp, atacul cu drone asupra aviației strategice rusești a obligat experții în securitate națională să discute din nou despre amenințarea utilizării infrastructurii comerciale, cum ar fi navele container chinezești în porturile Statelor Unite, pentru atacuri sub acoperire.
Anul trecut, Pentagonul a avertizat cu privire la posibilitatea ca China să dezvolte un lansator care ar putea încăpea într-un container de marfă obișnuit. Acum, Ucraina a realizat în timp real ceea ce Departamentul Apărării al SUA doar modelase pe hârtie.

Operațiunea „Web”

Operațiunea specială la scară largă a Serviciului de Securitate al Ucrainei, desfășurată la 1 iunie împotriva bazelor aeriene rusești, a devenit una dintre cele mai reușite din istoria războiului modern.

Scopul său era de a dezactiva aviația strategică a Rusiei, în special avioanele purtătoare de rachete de croazieră, care atacau în mod regulat orașele ucrainene.

Pregătirea operațiunii a durat peste un an și jumătate și a necesitat o planificare și o coordonare atentă. Atacurile au fost efectuate folosind drone care zburau din camioane parcate, permițând efectuarea de atacuri la distanțe mari de granița cu Ucraina. Aceste camioane au fost introduse pe teritoriul rus în timpul ofensivei de la Kursk.

Potrivit Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, aviația rusă a pierdut 41 de aeronave cu capacitate de luptă. Financial Times notează că aeronavele avariate și distruse în urma atacurilor reprezintă aproximativ 20% din aeronavele rusești de rază lungă de acțiune gata de utilizare. În urma operațiunii ucrainene „Web”, au fost atinse bombardiere strategice și alte tipuri de aeronave de luptă. Pierderile totale de aeronave rusești de la începutul războiului se ridică deja la 413 unități.

Șeful SBU, Vasyl Malyuk, a menționat că printre avioanele lovite s-au numărat, în special, Tu-95, Tu-22M3, Tu-160. Acestea sunt bombardiere pe care rușii le folosesc activ în timpul atacurilor masive cu rachete asupra Ucrainei.

Experții occidentali consideră că această operațiune ar putea reprezenta un punct de cotitură în război, demonstrând capacitatea Ucrainei de a ataca ținte strategice rusești.

Operațiunea a provocat furie și alarmă la Kremlin , deoarece a demonstrat vulnerabilitatea flotei aeriene „nucleare” a Rusiei.

Impactul atacului asupra componentei nucleare a Federației Ruse

Atacul asupra aerodromurilor rusești a avariat avioanele sovietice Tu-95 și Tu-22M3. Aceste aeronave nu mai sunt în producție. Rusia ar putea abandona complet încercările de a-și înlocui flota pierdută, dar acest lucru ar dura ani, poate chiar decenii, spune William Alberk.

În același timp, impactul Operațiunii „Pânză de Păianjen” asupra doctrinei nucleare a Rusiei va fi probabil limitat. Triada nucleară rusă este formată din lansatoare terestre, maritime și aeriene. Acestea din urmă au fost mult timp cele mai puțin utilizate de Federația Rusă, din cauza vulnerabilității lor ridicate. Așadar, un atac ucrainean ar putea adânci această „reducere” către alte portavioane.

Fabian Hoffmann de la Universitatea din Oslo adaugă că bombardierele strategice reprezintă aproximativ 10% din sistemele de lansare nucleară strategică ale Rusiei, în timp ce submarinele reprezintă aproximativ 30%, iar lansatoarele terestre aproximativ 60%.

În același timp, se observă că atacul ucrainean a devenit un semnal pentru Moscova că nici măcar teritoriile rusești îndepărtate de Ucraina nu mai pot fi considerate sigure.

„Există printre ruși sentimentul că dimensiunea țării oferă profunzime strategică – un fel de refugiu. Ceea ce au făcut ucrainenii este o lovitură în însăși esența acestei presupuneri”, a declarat fostul oficial NATO pentru controlul armelor, William Alberk, aflat acum la Centrul Stimson.