Baby Grok – jucăria digitală a lui Elon Musk sau începutul unui nou tip de control emoțional?

În laboratoarele unde Elon Musk își clocește ideile ca pe niște ouă radioactive, a mai apărut o noutate: Baby Grok. Nu, nu e o jucărie de pluș, nici un nou soi de ”muskuliță AI”, ci un chatbot de inteligență artificială destinat – zice Musk – copiilor. După ce versiunea adultă, Grok, a fost acuzată că a debitat elogii pentru Hitler și conspirații toxice, Elon s-a gândit să curețe imaginea prin cel mai vechi truc din PR: copilul.

„E un model AI care va fi special creat pentru conținut destinat copiilor”, anunță el. Simplu, curat, ca o cremă de față pentru părinți îngrijorați. Dar în spatele acestui anunț zace un întreg mecanism de repoziționare: brandul Grok este compromis, așa că urmează un „copilaș” cu zâmbet candid și intenții nobile.

Un robot pentru bebeluși? Nu chiar. Un bebeluș pentru reputația robotului? Da

Ca să înțelegem Baby Grok, trebuie mai întâi să revedem dezastrul fratelui mai mare. În urmă cu doar câteva săptămâni, Grok – chatbotul de pe platforma X – a fost prins cu textele-n vine: algoritmul, lăsat „liber și sincer”, a produs răspunsuri care fluturau teoria conspirației, antisemitismul și alte gunoaie de subsol internetic. Nu doar o scăpare, ci o întreagă avalanșă de reacții negative din partea publicului și a presei.

Musk, în loc să-și asume responsabilitatea și să regândească etica IA, face ce știe mai bine: schimbă canalul. Baby Grok vine ca un panaceu – un reboot pentru imaginea murdară, învelit în fundițe roz și albastre. Copiii sunt un public „curat”, o piață vastă, ușor de modelat și adorată de părinți. Cui i-ar trece prin cap că un chatbot „de copii” ar putea avea vreo agendă?

Educație sau colonizare digitală timpurie?

Oficial, Baby Grok va fi un AI prietenos pentru copii – învățare, joacă, răspunsuri cuminți, fără „filozofii” tulburătoare sau afirmații toxice. Însă nimeni nu știe exact cum va funcționa, ce filtre de conținut va avea, cine îl va scrie și, mai ales, cine îl va controla. Nu există momentan niciun detaliu clar despre mecanismele de supraveghere sau reglementare. Doar promisiunea vagă că „va fi bine”.

Ce înseamnă însă „bine”, într-un context în care marile companii tech au reușit să transforme fiecare copil într-un potențial consumator digital? Un AI care „crește” odată cu utilizatorul, care se mulează pe emoții și reacții, devine în timp mai mult decât o unealtă: devine un tovarăș de drum, un confident, uneori chiar o autoritate. Cui îi dăm, de fapt, acces la mintea copilului nostru?

Piața roboților educaționali – noua frontieră

Musk nu inventează roata. Există deja platforme AI „pentru copii” – Google a lansat versiunea Kids a modelului Gemini, iar OpenAI explorează la rândul său variante „blânde” de ChatGPT. Însă Baby Grok vrea mai mult decât să răspundă la întrebări despre dinozauri sau tabla înmulțirii. Se anunță ca un companion digital „pe viață”. Un soi de android de buzunar, care „crește odată cu copilul”.

Riscul? Un copil care învață să aibă încredere deplină într-o entitate opacă, care nu explică niciodată ce filtre aplică, ce ideologie subliniază, ce interese comerciale o animă. Un copil care va deveni un adult perfect modelat de către cineva care, azi, își face selfie-uri cu sateliții lui Starlink și mâine vinde jucării cognitive.

Strategia „copilul salvator”

Dincolo de marketing, Baby Grok e un gest profund simbolic. După acuzațiile de antisemitism la adresa Grok, Musk n-a dat înapoi. Dimpotrivă: a îmbrățișat și mai strâns ideea de „libertate a exprimării algoritmice” – ceea ce, tradus, înseamnă că roboții săi pot spune ce vor, chiar și când mint sau insultă. În acest context, Baby Grok e o formă de… diversificare a portofoliului moral. Un copil digital care să spele păcatele fratelui mai mare.

Strategia e limpede: distrage atenția de la scandal cu o idee luminoasă, inocentă, îmbrăcată în halat roz de silicon. Exact cum un politician compromis adoptă un câine pentru presă, Musk adoptă un copil de cod.

Iar părinții?

Părinții, în goana după soluții rapide și încredere digitală, ar putea fi tentați să lase Baby Grok să „ajute” la teme, să „discute” cu copilul când nu mai au timp, să „explice” lumea. Dar cine îl învață pe Baby Grok cum se modelează un copil? Cine decide ce-i „bine” și ce-i „rău”? Musk? xAI? Sau doar algoritmul, care învață din clickuri și caută profit, nu echilibru emoțional?

În final, Baby Grok e o oglindă: dacă societatea e pregătită să lase educația copiilor în mâinile unei inteligențe artificiale, atunci poate merităm exact asta. Dar să nu ne mirăm, peste 10 ani, când acești copii vor cere sfaturi despre iubire, politică și identitate tot de la o aplicație care a învățat totul din memele lui Elon Musk.

Test de rezistență

Baby Grok nu e doar o aplicație nouă. E un test de rezistență pentru părinți, pentru etică, pentru capacitatea noastră de a înțelege că tehnologia – chiar când se îmbracă în hăinuțe pentru copii – are întotdeauna o agendă. Și dacă nu o înțelegem, o vom trăi pe pielea generației următoare.