Introducerea pragului internațional pentru sărăcie în 1990 a oferit un punct de referință global care reflectă costul zilnic al satisfacerii nevoilor umane de bază într-o țară cu venituri mici – la acea vreme, 1 dolar pe zi. De atunci, pragul sărăciei a fost revizuit de mai multe ori pentru a ține cont de schimbările prețurilor și de costul bunurilor de primă necesitate.

Prima actualizare a pragului internațional al sărăciei a avut loc în 2001, cu revizuiri ulterioare în 2008, 2015, 2022 și, mai recent, în această lună. Această ultimă actualizare, care se aplică și pragurilor de sărăcie pentru țările cu venituri medii, vine în urma publicării, anul trecut, a unui nou set de PPC-uri bazate pe prețurile colectate în 2021 de  Programul Internațional de Comparare . De asemenea, aceasta reflectă modificările pragurilor naționale de sărăcie, acesta fiind un motiv important pentru creștere, în special pentru pragul care urmărește sărăcia extremă.

Pe baza acestor factori revizuiți, pragul internațional al sărăciei pentru țările cu venituri mici a crescut acum de la 2,15 dolari la 3 dolari pe persoană pe zi. Pentru țările cu venituri medii-inferioare, aceasta s-a modificat de la 3,65 dolari la 4,20 dolari pe zi, iar pentru țările cu venituri medii-superioare a crescut de la 6,85 dolari la 8,30 dolari.

România are aproape 4 milioane de persoane aflate sub pragul sărăciei

Și demografia lumii s-a schimbat considerabil. În 1990, aproape 60% dintre oameni trăiau în țări cu venituri mici, în timp ce astăzi  mai puțin de 10% trăiesc în astfel de state. Între timp, țările cu venituri medii găzduiesc acum aproximativ trei sferturi din populația lumii.

Nivelul veniturilor

Nivelul veniturilor. Sursa: Banca Mondială

România se numără însă, printre țările cu venituri mari (peste 14.000 USD/loc.), categorie în care a intrat în 2019 și apoi în 2022, după o „pauză” în perioada 2020-2021 conform clasamentului publicat în 2024 de Banca Mondială.
Din păcate însă, România se află și pe primul loc la ponderea populației sărace din UE.

În 2023, România a înregistrat un număr de 3,97 milioane de persoane aflate în sărăcie, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS). Deși cifra este ușor mai mică decât în 2022 (4,02 milioane), specialiștii atrag atenția că reducerea sărăciei se bazează pe măsuri temporare și nesustenabile. Banca Mondială avertizează că politicile publice din ultimii ani au avut efecte limitate pe termen lung în a eradica sărăcia, iar slaba guvernanță continuă să fie o piedică majoră în combaterea eficientă a fenomenului.

Risc de saracie

Risc de saracie. Sursa: Eurostat

Diferențe majore între regiunile țării: Moldova, de 15 ori mai săracă decât Bucureștiul

Rata sărăciei în România variază considerabil de la o regiune la alta. Conform INS, în 2023, zona Nord-Est (Moldova) a avut o rată de 31,4%, de 15 ori mai mare decât în București-Ilfov, unde s-a înregistrat doar 2,1%. Alte regiuni puternic afectate sunt Sud-Vest Oltenia (31,3%), Sud-Est (26,8%) și Centru (24%).

Singura regiune în care s-a observat o creștere a ratei sărăciei a fost Centru, cu 2,1 puncte procentuale. Pe de altă parte, regiunea capitalei continuă să aibă cele mai bune rezultate în ceea ce privește nivelul de trai.

Copiii și familiile numeroase, cei mai vulnerabili

Analiza INS arată că sărăcia afectează în special copiii și familiile cu mulți membri. Familiile formate din doi adulți cu trei sau mai mulți copii au o rată a sărăciei de 63,3%, în timp ce familiile monoparentale se confruntă cu o rată de 21,6%. La polul opus, familiile fără copii sau cu un singur adult de peste 65 de ani au rate de sărăcie în jurul valorii de 23-24%.

De remarcat este și faptul că, în absența pensiilor și a altor transferuri sociale, aproape jumătate din populația României (47,1%) ar fi trăit sub pragul sărăciei în 2023.

Zonele rurale rămân epicentrul sărăciei din România. Aproximativ 70% dintre persoanele aflate în sărăcie trăiesc la sat. Rata riscului de sărăcie este de aproape șase ori mai mare în mediul rural decât în orașe, în timp ce venitul mediu pe cap de locuitor din mediul urban este cu peste 60% mai mare decât în zonele rurale. Acest decalaj s-a menținut constant în ultimul deceniu.

Strategiile anterioare de reducere a sărăciei, criticate de Banca Mondială

Raportul Băncii Mondiale atrage atenția că progresele în reducerea sărăciei din ultimii ani s-au bazat în principal pe majorări salariale și creșteri ale pensiilor, susținute de politici fiscale precum scăderea cotei unice de impozitare și a TVA-ului. Aceste măsuri, deși au adus beneficii imediate, sunt considerate nesustenabile pe termen lung și au contribuit la agravarea dezechilibrelor bugetare.

De asemenea, instituția subliniază că România continuă să aibă cea mai mare rată a riscului de sărăcie din Uniunea Europeană, depășind inclusiv țări cu venituri mai mici, precum Bulgaria și Croația.