Birocrație, instanțe și piață – cum se împotmolesc miliardele ANAF
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/09/angajari-la-anaf.jpg)
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) se află într-un proces amplu de modernizare și digitalizare, dar documentele oficiale arată că recuperarea creanțelor bugetare, în special cele rezultate din infracțiuni, se confruntă cu dificultăți majore, ce afectează eficiența instituției și veniturile bugetului de stat.
Obstacole structurale și juridice
Un document semnat de Attila Gyorgy, secretar de stat în Ministerul Finanțelor, „principalul impediment întâmpinat în activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în materie penală este faptul că valoarea bunurilor indisponibilizate în cursul urmăririi penale nu garantează recuperarea în totalitate a creanțelor bugetare provenite din săvârșirea de infracțiuni, stabilite de instanța de judecată”. Această situație evidențiază un decalaj major între măsurile asiguratorii dispuse de organele judiciare și efectul concret al recuperării creanțelor.
Documentul oficial subliniază că „organele de executare silită cazuri speciale nu au primit niciun raport de evaluare realizat în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, din care să rezulte ponderea garanției în recuperarea creanței”. În lipsa acestor evaluări, ANAF operează într-un context de incertitudine, fără certitudinea că bunurile indisponibilizate pot acoperi integral prejudiciul stabilit de instanță.
Procedurile complexe sunt o altă barieră semnificativă. Potrivit documentului: „Sunt situații în care bunurile sunt ipotecate în favoarea altor creditori cu rang prioritar sau sunt în coproprietate, iar pentru a continua executarea silită este obligatoriu inițierea acțiunilor în instanță pentru partajarea bunurilor”. Astfel, recuperarea nu depinde doar de ANAF, ci și de deciziile instanțelor și de cooperarea altor creditori, ceea ce prelungește și complică procedurile.
Mai mult, documentul subliniază dependența valorificării bunurilor de piață: „Valorificarea bunurilor depinde în mod direct de potențialii ofertanți, care, în cele mai multe situații așteaptă diminuarea prețului, potrivit legii”. Această realitate face ca, de multe ori, recuperarea integrală a creanțelor să fie imposibilă, chiar dacă bunurile sunt legal indisponibilizate.
Digitalizarea – soluție parțială
Pentru a crește eficiența, ANAF se află într-un amplu proces de digitalizare. Printre proiectele în derulare se numără „Digitalizarea activității de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului și a bunurilor sechestrate în activitatea de executare silită a creanțelor bugetare”. Documentul precizează că proiectul „include o componentă software, având ca scop digitalizarea completă a activității de preluare a bunurilor și până la valorificarea acestora, inclusiv o platformă de licitații online dedicată valorificării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului și a bunurilor sechestrate în materie penală și fiscală, în cadrul căreia să se realizeze și promovarea/publicitatea acestora, cu termen de implementare data de 31.12.2025”.
Cu toate acestea, ANAF recunoaște că „dacă creanțele provenite din săvârșirea de infracțiuni nu sunt garantate cel puțin 100% cu valoarea bunurilor indisponibilizate în cursul urmăririi penale, șansele de recuperare sunt reduse”. În practică, digitalizarea va contribui la eficiență, dar nu poate elimina problemele juridice și limitările pieței.
Provocări legate de cooperarea internațională
Recuperarea creanțelor și controlul fiscal implică și mecanisme transfrontaliere. Documentul ANAF menționează că schimbul automat de informații cu alte state membre UE „permite autorităților fiscale ale statelor membre să evalueze corect cuantumul impozitelor pe venit datorate la bugetul de stat”. Totuși, implementarea acestui sistem implică multiple protocoale, controale simultane și controale comune, ceea ce poate întârzia identificarea și recuperarea creanțelor în cazul contribuabililor cu operațiuni transfrontaliere.
De asemenea, ANAF subliniază că „controlul comun presupune un proces mai complex… iar autoritatea fiscală din România poate cere autorității fiscale din unul sau mai multe state membre ale UE să desfășoare un control comun într-un mod coordonat, convenit în prealabil, inclusiv în ceea ce privește regimul lingvistic”. Această complexitate procedurală, deși necesară, poate întârzia aplicarea măsurilor de executare.
Plan strategic și reformă
ANAF susține că planul său strategic 2025-2028 urmărește „realizarea obiectivelor strategice asumate, respectiv asigurarea de servicii moderne către contribuabili și comunitate, reducerea decalajului fiscal, modernizarea organizației și transformarea digitală”. În paralel, agenția implementează instrumente informatice pentru aplicarea măsurilor de executare silită, precum aplicația e-Popriri și platforme pentru sechestrarea bunurilor, pentru a crește eficiența administrativă.
Cu toate acestea, realitatea indică că „măsurile asiguratorii nu conduc întotdeauna la recuperarea prejudiciului” și că succesul depinde, în mare măsură, de factori externi precum instanțele, alți creditori sau dinamica pieței.
Pe scurt
Documentele ANAF oferă o imagine clară asupra limitărilor instituției în recuperarea creanțelor bugetare:
-
Obstacole juridice și birocrație complexă reduc șansele de recuperare integrală a creanțelor.
-
Lipsa rapoartelor de evaluare pentru bunurile indisponibilizate complică stabilirea valorii reale a garanțiilor.
-
Dependența de piață pentru valorificarea bunurilor și prețurile practicate de ofertanți limitează recuperarea.
-
Digitalizarea și planul strategic sunt în desfășurare, dar nu elimină problemele structurale.
Astfel, chiar dacă ANAF promovează reforme și instrumente moderne, realitatea colectării creanțelor rămâne incertă, iar șansele de recuperare integrală a sumelor datorate bugetului de stat sunt adesea reduse, în ciuda eforturilor instituției.