Bucureștenii vor alegeri: Guvernul și AEP au fost date în judecată

Bucureștiul are, de luni bune, un primar interimar și un vid de legitimitate care nu poate fi acoperit cu vorbe. Patru reclamanți – Alexandru Pânișoară, Florin Alexandru Dumitrescu, Dan Podaru și Asociația „Dreptul Urbanismului” – au dat în judecată Guvernul și AEP, acuzându-le că n-au organizat în termen legal alegeri parțiale pentru funcția de primar general, după plecarea lui Nicușor Dan.

Miza nu e doar o dată de scrutin: e însăși ordinea de drept, când o obligație imperativă e lăsată la sertar.

Ce reclamă exact acțiunea

Plângerea depusă la Curtea de Apel București cere două lucruri clare:

1. constatarea nelegalității pasivității Guvernului și AEP privind declanșarea alegerilor;
2. obligarea Guvernului să emită de îndată hotărârea de organizare a scrutinului pentru Primăria Capitalei, iar AEP să-și facă partea – să inițieze procedurile și să propună data. În subsidiar, se cere și aplicarea unei amenzi cominatorii pe zi de întârziere (art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004), ca să nu rămână o simplă sentință fără dinți.

22:42, 05.10.2025 • POLITICĂ

Piedone: „Nu candidez la București, scopul meu e să intru în Parlament”

11:00, 10.09.2025 • Dezvăluiri

Unde a ajuns să muncească Toni Greblă

Argumentul-cheie: art. 160 alin. (11) din Codul administrativ (invocat în acțiune) impune Guvernului să stabilească data alegerilor parțiale în cel mult 90 de zile de la constatarea vacanței. Dacă termenul este imperativ – iar reclamanții susțin că e – atunci prelungirea interimatului trece de la excepție procedurală la problemă de legitimitate democratică.

De ce contează juridic: de la Codul administrativ la CEDO

Reclamanții nu mizează doar pe litera Codului administrativ. Ei invocă art. 3 din Protocolul nr. 1 la CEDO (dreptul la alegeri libere) și jurisprudența Curții Europene (cazuri precum Matthews, Podkolzina, Tănase) ca să arate că nu e suficient să existe „în abstract” dreptul de vot – statul are obligația pozitivă să asigure efectivitatea lui. „A nu organiza alegeri în termenul stabilit prin lege”, spun ei, înseamnă o ingerință în substanța dreptului. Mai pun pe masă și un reper intern: o decizie a ÎCCJ (nr. 1731/2016), potrivit căreia pasivitatea în emiterea unui act obligatoriu poate fi cenzurată de instanță ca refuz nejustificat.

Pe românește: dacă legea spune 90 de zile, „oportunitatea politică” nu poate deveni pretext pentru amânare la nesfârșit. Nu e vorba de un moft, ci de un calendar obligatoriu într-o democrație funcțională.

Cine sunt reclamanții și de ce vor fi întrebați „cine vă împinge de la spate”

Tabloul nu e apolitic: Alexandru Pânișoară (cunoscut pentru acțiuni în instanță împotriva administrației Nicușor Dan), Dan Podaru (ex-PNL, critic al „non-combatului” față de Clotilde Armand), Florin Alexandru Dumitrescu (fost consilier general PNL) au fiecare biografii care îi vor pune, previzibil, sub lupa suspiciunii. Asta nu anulează însă fondul juridic: dacă termenul de 90 de zile e încălcat, discuția despre cine simpatizează cu cine e fum. Legea cere alegeri, nu „după posibilități”, ci în termen.

Interimatul: soluție de avarie, nu pilotaj pe termen nedefinit

Interimatul viceprimarului e o punte, nu un pod. Oricât ar funcționa administrativ, nu are legitimitatea votului direct – mai cu seamă într-o metropolă în care primarul general decide investiții, priorități și poziționări majore. Cu fiecare lună adăugată „după termen”, riscul e dublu:

• politic, se creează percepția că regula poate fi negociată;
• administrativ, actele semnate într-un interimat supraprelungit pot deveni ușor contestabile în contencios.

De aceea, cererea reclamanților include și amenda cominatorie: instrumentul clasic de a presa autoritatea să-și execute obligațiile pozitive (emiterea actului).

Ce poate decide instanța și ce efect produce

În scenariul de manual, Curtea de Apel ar putea:

• constata nelegalitatea pasivității;
• obliga Guvernul să emită hotărârea de organizare a alegerilor într-un termen scurt, sub sancțiunea amenzii;
• obliga AEP să-și îndeplinească atribuțiile procedurale.

Un asemenea dispozitiv ar forța Executivul să iasă din „tăcere” și să-și asume politic o dată. Iar dacă totuși s-ar lungi nota, amenda cominatorie începe să curgă zilnic – nu simbolic, ci cu efect în buget.

„Dar e complicat, sunt alegeri peste alegeri…” – contraargumentul comod

Se va spune – deja se spune – că România e într-un maraton electoral și că „nu poți pune alegeri peste alegeri”. Răspuns scurt: legea nu prevede pauză. Situația de vacanță la Primăria Capitalei nu e o „oportunitate” de management politic al calendarului, ci un fapt juridic care pornește, automat, ceasul de 90 de zile. Dacă ceasul a sunat, nu mai poți invoca „lipsa momentului potrivit”.

De ce e sănătos acest proces, dincolo de partizanat

Pentru că testează un principiu simplu: instituțiile nu pot stinge cu tăcerea o obligație clară din lege. În statul de drept, dacă nu acționează de bunăvoie, sunt împinse de instanță – și bine fac instanțele când împing. Azi e Primăria Capitalei; mâine poate fi altă autoritate, alt termen, altă „nevoie de răgaz”. De aici începe alunecarea.

Pretextele iresponsabilității…

Nu e „spectacol de sală mică”, e un test de alfabet democratic: se aplică legea sau se negociază la cald, după calendarul politic al momentului? Bucureștiul are nevoie de un primar cu mandat direct, nu de un interimat prelungit pe post de soluție comodă. Iar Guvernul și AEP au nevoie de un semnal juridic clar: acolo unde legea distinge, administrația nu improvizează. Restul sunt explicații „de sezon”.