Bugetarul de 4.500 de euro pe lună care „nu evaluează nimic”

România nu suferă de lipsă de bani, ci de maladii de Sistem: instituții inventate pentru a mima reforma, funcții inventate pentru a plăti sinecuri, oameni puși să nu facă nimic, dar pe salarii obscene.  Vicepreședintele AMEPIP, Ciprian Cătălin Hojda, e exemplul perfect: încasează 4.500 de euro lunar ca să supravegheze companiile de stat, dar recunoaște senin că „acum nu evaluează nimic”.

Povestea unui post de lux la stat

Îl cheamă Ciprian Cătălin Hojda și e vicepreședinte interimar la o instituție cu nume cât un verset: Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanței Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Sarcina lui, pe hârtie, e să supravegheze cele 1.350 de companii de stat. Salariul? 22.112 lei net pe lună, adică aproximativ 4.500 de euro.

Dar întrebat de presă (antena3.ro – Gina Vacariu) ce face, concret, pentru banii ăștia, Hojda a dat răspunsul care l-ar putea înscrie direct în manualele despre risipa bugetară: „Acum nu evaluez nimic.”

Agenția care există, dar nu produce nimic

AMEPIP a fost creată să aducă ordine într-un haos: să vadă dacă firmele de stat merg bine sau prost, dacă respectă indicatorii de performanță, dacă directorii merită sau nu să fie păstrați. O agenție care, teoretic, ar trebui să fie „ochiul vigilent” al guvernului în relația cu companiile care ard miliarde din banii contribuabililor.

În practică, agenția funcționează mai mult ca un hotel de lux pentru politruci bine plătiți. Vicepreședintele interimar, cu salariu de top manager în privat, recunoaște senin că nu evaluează nimic. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că instituția e blocată între hârtii, proceduri și lipsă de voință politică.

Ce face, de fapt, domnul Hojda?

La întrebarea „și atunci ce faceți opt ore pe zi?”, răspunsul e dezarmant: vorbește la telefon, centralizează niște date vechi, așteaptă „validări”. Cu alte cuvinte, se plătește preț de lux pentru muncă de secretariat mediocru.

E ca și cum ai angaja un arbitru plătit regește să urmărească meciul, iar el îți spune la pauză: „Acum nu arbitrez nimic, mă uit la tabelul cu scorurile de anul trecut.”

De ce e grav cazul AMEPIP

Pentru că România are sute de companii de stat care pierd bani cu nemiluita, dar conducerea lor este rar schimbată și aproape niciodată evaluată corect. Exact aici ar trebui să intervină agenția. În schimb, agenția doarme, iar oamenii săi de vârf încasează salarii mai mari decât președinții de consilii județene sau decât mulți directori de multinaționale.

Astfel, contribuabilul plătește de două ori: o dată pentru pierderile companiilor de stat, și a doua oară pentru sinecuriștii care ar trebui să le monitorizeze.

Cam așa arată Sistemul, prieteni dragi

Cazul lui Ciprian Cătălin Hojda nu e doar un episod comic cu un bugetar care recunoaște că „nu face nimic”. Este radiografia unei țări unde reforma companiilor de stat e un vis frumos, iar în loc de evaluare avem vorbe la telefon și salarii obscene.

Și, poate cel mai trist, e că omul nici nu minte. Chiar nu evaluează nimic. Problema e că, în România, exact pentru asta ești plătit regește.